The Bunget

Unde bat clopote sparte, de aur, Unde sună tobele obosite, de piatră, Ești prinsă în cuie și lanțuri grele, În jurul unor păduri ce latră. Respirația se-nchide sub fum de țigară. Mă înec în splendoarea ta, iar vântul Plutește valsând în jurul lumii mele. Încă mai așteaptă să-i vină rândul. Luna lucește, vântul poezia ți-o-ncântă, Alegi calea greșită, vorbele mele le storci. Fugi alergând printre lanuri de vise. Decepționată, speriată. la mine tu te întorci. Ne poartă un val de vânt și ploi, Iar după ușă se aprind sentimente din neant. Departe de un final banal ca de un film comun, Ne-am dezaxat, cu trandafiri vărateci pe asfalt. Nu mai cred în voci colorate în jurul Culorilor monotone sau schițelor pătate. Vorbe goale și minciuni frumoase,  Pentru care să le iert nu-mi ajunge o noapte. Debusolat mă mișc în jurul opiniilor mele, Iar vocea ta îmi cântă în zeci de rugi. Strigăte fioroase pline de frumosul amoros, Pline de mister, de zile deja prea lungi. Vă

Crede-mă acum. Totul va fi bine. Noi vom construi o casă și vom cumpăra o pisică, Niște preșuri vechi, un pat cu baldachin. Vom fi împreună uitând de frică. La Crăciun vom deschide cadouri, Vom asculta instrumentele cum respiră. Zâmbește. Vom fi alături peste tot. Vom dansa pe sunete de liră. Nu te grăbi. Totul va veni de la sine. Noi doi într-un pat arhiplin Ne vom scufunda în limitele fanteziei Și nimeni nu va ști cum ne iubim. Zâmbește. În curând vom fi alături, Departe de intențiile incorente. Te voi iubi lasciv, ca prima oară, Fără să ne mai gândim la defecte. E timpul să avem timpul puțin mai lung. E timpul să ne respectăm dorințele. Atunci vom fi cu adevărat îndrăgostiți, Atunci vom putea realiza tendințele. Când te voi săruta pentru prima dată Voi afla ce vreau cu adevărat.  Nu vom mai fi despărțiți de hotare, Vom fi parte a propriului nostru regat. Autor: Cătălin Crețu (c) RBT 2014

Das Blut Lauft aus mein Mund Und meine Seele stirbt ohne Licht. Jetzt ich gehe zu Talgrund  Mit wollüstig Kugel in Mein Gesicht. Ich bin gegen weh. Ich Schenk dir meine Kunst. Licht, wie schwarze Schnee. Kugel hilflos steckt in meiner Brust. Ich fühle mich einsam, Komm, sei mein harte Braut. Ich gönn dir keine gemeinsam  Ich möchte keine Blut auf meiner Haut. Ich bin Geboren aus Einsamkeit. Hast ich eine Liebe aus Sand gebaut, Weil es leichter ist, im Dunkelheit. Ich hast ein Leben lange dir vertraut. Autor: Cätälin Crețu (c) RBT 2014

Pe vechiul tărâm al vlahilor, Printre păduri și mlaștini, Trolii răi și teribili au trăit, Fugărind localnicii spre alte baștini. Trolii mâncau localnicii, Oamenii se temeau și fugeau. În momentul în care luna apărea, Oamenii în case se ascundeau. Anii au tot trecut, Iar oamenii au devenit mai puțini. Trolii blestemați ai dracului, S-au apucat să mănânce cabalini. Nimic nu se putea schimba, Nici cavalerii dacici, curajoși, Nu puteau omori dihaniile, Oricât ar fi ei de chipoși. Într-o noapte rece, fără lună, Kandaon a venit în ajutor. Trolii fost-au alungați de zei  În Scandinavia, la frații lor. Trăit-au trolii în Carpați, Trăit-au dihaniile satanice aici. Fost-au trolii de origini sudice, Fost-au strămoșii celor mici. De-acum se aud țipete, Unde-s păduri și mlaștini, Unde trăiau cândva trolii, Unde curgeau mii de lacrimi. De orice urgie ne va apăra Zeii noștri cei puternic și miloși. Vor sări în ajutor oamenilor, Vor crește un popor de curajoși.

Niște desene de actualitate. Ilustratorul din Italia Davide Bonazzi nu se teme să vorbească direct și cu umor despre problemele și evenimentele contemporane. Doar câteva detalii ale desenelor sale sumbre — și nu va fi nevoie de explicații ca să înțelegeți despre ce e vorba. Totul devine clar. Vă prezint mai jos câteva lucrări ale sale, iar dacă doriți să vedeți mai multe, atunci vă invit să accesați pagina  http://www.davidebonazzi.com/    

Mads Berg este un designer de ilustrații danez. Pricipalele sale tipuri de ilustrații sunt Posterele, Brand Illustrations, Key Visuals, Ilustrații Editoriale, Cover Art, Picturi Murale. Ilustrațiile sale se caracterizează printr-un stil care traduce arta posterelor clasice într-un aspect modern și atemporal. Vă prezint 10 lucrări ale sale, care mi-au plăcut cel mai mult, dar puteți accesa website-ul artistului pentru a vedea și alte lucrări: http://www.madsberg.dk/  Autor: Cătălin Crețu Artă de: Mads Berg (c) RBT 2014

"Natura mă scufundă într-o splendoare perversă, creativă și unică. În mine nu mai sunt viu , iar dacă aș fi fost, ar fi mai morbidă atmosfera care deja s-a lungit prea mult. Am enșpe mii de motive să stau aici, la fel cum am enșpe mii de motive să-ți spun că te iubesc. Te voi auzi vreodată cântând la violă? De ce mă faci să sufăr atât de penibil? Probabil că unele întrebări, cum sunt astea, ar trebui să rămână a fi retorice, pentru că la un răspuns, mai ales unul sincer, nu am cum să mai sper. Pe partea mea de umbră voi sta până voi simți legarea de Xibalba. M-ai luat de prost când ți-am spus ce simt, dar minciuna ta e mai dură decât credeam. M-am purtat prea blând cu tine, când tu aveai nevoie de cineva căruia să te supui. Nu o să mai lupt, căci n-am timp de pierdut, iar acele lucruri promise de tine ce mă inspirau să fiu ceea ce am devenit, au dus la mizerabila situație de astăzi. Am fost dublu fraier atunci când te-am crezut. Te știu puțin. Te știu foarte puțin, dar aș vrea

Stătea o fată mică pe nişte scaune în parc. Citea o carte mică, iar pe copertă Tony Stark. Privea atent citind acea carte, interesată. Mă bucură că citeşte, mă bucur că e fată. Avea un ceas de mână şi el mic, bineînţeles. Era frumoasă fata şi-mi trezea interes. Era blondă fata, d-aia de care-mi place. S-a dus fata din parc. N-o s-o mai văd ce face. Autor: Cătălin Creţu Artă: Phan Thu Trang (c) RBT 2014

aud cum se așterne o liniște infernală deasupra capului meu. iar eu cântând, mă aștern pe foaie ca o aureolă polară. deasupra capului meu se aud ielele fluierând. aud cum strigă fanfarele speriate. sunt speriat și eu de rând cu ele. habar n-am de ce țipă felinarul, habar n-am  de ce mă cheamă fluierând acele iele. văd două fete alergând, văd cum cade  o frunză chinuită, bătută de vânt. văd în loc de parc un ansamblu de baricade. văd cum cad copacii rând pe rând, la pământ. jandarmii se grăbesc să bată activiști, foarte triști, spălați la creier cu buretele, foarte atent, ei, în loc de mii de artiști, dau pe spate cu bulanul, conduși de neocomuniști, controlând numai scheletele. e o lume murdară, plină de orori. monștrii conduși de ale sale instincte merg pe străzi, surzi, proști și chiori. ei se inspiră din transformarea caselor  în morminte.

Era o noapte seacă, iar soarele încă nu a apus. La o întâlnire cu moartea dansăm pe oase de vite. Doisprezece cai albi alergau în jurul taberei noastre, Doisprezece cavaleri de aur ale pădurii mele iubite. Unul mai fermecător ca altul. Doisprezece bravi ostași. Douăsprezece flori aurite ți le strâng din grădina lui Belzebub. Un alt moment antinevralgic. O altă oaste. Mefistofelică atmosferă văratecă... O planete în formă de cub... Se creează senzația unui moment de singurătate, Deși suntem mai mulți... Patru troli au tresărit. Au atacat urgia. Marii ostași a lui Zamolxis. Marii apărători ai pădurii. Se aud țipete și glămujdeală toată România. Zbor capete de trădători întru lichidarea urii, Întru salvarea lumii. Se aud cum țipă caii chemați la luptă de biata natură. Se aud trolii urlând sălbatic, dar cu o tonalitate pură. Lipsiți de cultură. Inspirați de natură. Sclavii mor unul după unul. Gata cu tirania. S-au ridicat cei înțelepți, cei puternici cu d

E ultima oară când îţi scriu, Însă mai uit de promisiuni Şi iarăşi cu suflet de copil Împart cu tine aceleaşi viziuni. Acum plec. E un fel de pustietate, Care mă provoacă să fiu mai lasciv. O noapte rece şi macabră, fără stele. Un moment de disperare, nociv. Nişte lacrimi grele mi se cern prin gene, De parcă aş vrea să rămân pe loc. Te văd pe tine, ca prin ceaţă Alegându-ţi din timp un drum cu foc. Poate e mai bine aşa. Poate meghiş vii şi tu. Oricum nu vreau să mă obişnuiesc cu asta. Dacă vii, atunci e bine. dacă nu... e ok. De ce-ţi baţi joc de viaţa mea, îmi dai tu alta? Mi-am inculcat în cap demult Faptul că nu-mi aparţii mie. De parcă am făcut ceva eroic, De parcă aş avea vreun motiv pentru mândrie. Te văd pe tine cântând la violă Lângă un tren vechi undeva în Rheinland, Iar eu te privesc curios şi trist Visându-te lângă mine, să-mi fie mai cald. Autor: Cătălin Creţu (c) RBT 2014

În timp ce tu eşti departe de mine, Eu lupt cu morile de vânt. Văzând în ele realitatea crudă, Eu mă simt cel ce e înfrânt. Trag aerul greu de inspirat, Şi e greu din cauza unei confuzii, Căci îmi creez eu însuşi imagini false Şi mă pierd haotic în deziluzii. Oricât de mult nu mi-aş dori, Oricum aproape nu te simt. Mă descarc în versuri antinevralgice Lipite strâmb pe un perete strâmt. Uneori mai moare câte-un gând Sau îl închid într-un cavou. Cu tine, scumpa mea, vreau eu să fiu, Cu tine vreau un amar tangou. Autor: Cătălin Creţu (Klaudiu Kretzulescu) (c) RBT 2014

Un semn de pace şi iubire Eu caut fără ca să mai spun Că nu mai cred în poveşti cu zâne, Inorogi şi căpcăuni. În jurul meu o culoare ciudată. Încetez să mă simt ca un ermit. Mă îmbrăţişează un chip angelic. Conştiinţa mă lasă din nou ispitit. Cu ochi căprui ea mă priveşte, Iar eu mă simt iarăşi confuz. Ce fel de suflet mă iubeşte? De ce nu pot să îl refuz? Mă scufund într-o tristeţe profundă, Căci nu pot să o savurez. Nu pot să o mângâi, să o sărut... Nu pot nici să o decolorez. O dragoste ciudată între noi. De parcă nu ar exista deloc, Iar eu, zadarnic mai sperând, Mă ascund de oameni ghemotoc. – Sunt surprins de ale mele vise, Şi fericit că mă iubeşti. Cândva eu voi veni la tine. Voi fi mereu acolo unde... eşti! Autor: Cătălin Creţu (Klaudiu Kretzulescu) (c) RBT 2014

Acu, când stau ţintit la soare, Un tip irenic şi lihod de iubire, Orice ideal utopic moare Lăsând în urmă glămujdeală şi sclipire. De teamă nu scapă nici horinca, Nici ţucărul, nici sticla cu jinars, Dar e musai s-apelez la pălincă, La bruderşaft şi contrabas. Nu mai vreau să fiu magher, bistoş. Nu vreau să par cumva bolund, Dar mitocanii mă văd bgirgoş Dacă nu beau până la fund. Vreau un motiv ca să mai lupt, Vreau un motiv ca să mai sper. Dar îs scufundat în Eifersucht Şi toţi mă văd ca pe-un drojder. Autor: Cătălin Creţu (Klaudiu Kretzulescu) (c) RBT 2014

De-am trăi noi mereu Ar fi mult mai bine. Trei ani la tine, Trei sute la mine. Cu frumuseţea ta naturală, Cu tot că mă-ncălzeşte, Cu elfii mână de mână Pe tărâmul tinereţii veşnice. Unde nimeni din oameni Nu îndrăzneşte să apară. Numai zâne şi sidhe, Ca într-o poveste populară. Vom fi mereu împreună, Veşnic tineri şi fericiţi. Departe de lumea reală Şi de oameni plictisiţi. Autor: Cătălin Creţu (Klaudiu Kretzulescu)

Degetele-mi aleargă pe strune de chitară Şi notele-mi fug prin mintea mea bolundă. Glămujdeală mare. Emporă de cerneală. Chip mefistofelic pe faţa mea rotundă. Lihod de iubire îmi trag puterea din ură. O falsă grimasă cu aspect angelic. Căutând irenic lasciva cultură Devin cu succes un ocoş nemernic. Sare praful din mine creând o nouă stare. Un zâmbet obscur invizibil la lumină. O dărabă de beţiv pierdut în uitare. Un actor handicapat ascuns după cortină. Fiind disperat dau volumul mai tare. Arunc chibritul după un kil de ligroină. Oamenii de-afară mă bagă în eroare. Conştiinţa-mi spune: "Dă-i foc la rutină!" Autor: Cătălin Creţu (Klaudiu Kretzulescu) Imagine: Tamás Gáspár ( http://gaspartamas.blogspot.com/ ) î (c) RBT 2014 

I Eşti o durere topindu-mi liniştea, Şi transformând-o în apă seacă. Eşti o lumină lugubră şi ruginită A cărei rază în gheaţă mă îneacă. Eşti o parte din lumea cealaltă, Un înger căzut din Eden. O frumuseţe pierdută-n uitare. Zeiţa cu suflet închis în infern. Apari ca o fantomă firească La umbra minţii mele şi vezi Că nu toate gândurile-s obscene, Este necesar doar să mă crezi. I Spaimă. Străzile macabre-mi apar În ochii plini de durere şi contrast, Între timpul în care nu ne mai vedem, Între iubirea care ne-a mai rămas. Urc sus pe scările înnegrite de foc, În micul Eden din casa de pe deal. Anii ce-au trecut nu mai au rost. Pe Nil plutim spre acelaşi val. Pe când credeam că fac ceva frumos, Loveam cu iluzii într-o viaţă cu chin. Îţi scriam declaraţii, căci eram prost, Visându-te-ntr-un pat cu baldachin. Într-un castel vechi din mirificul tărâm, Încet cu încet, îmi golesc călimara, Scriind poeme pe care n-o să le vrei, Dedicate ţie, prinţesa din Val

  Хто ты гэткі? — Свой, тутэйшы. Чаго хочаш? — Долі лепшай. Якой долі? — Хлеба, солі. А што болей? — Зямлі, волі. Дзе радзіўся? — Ў сваёй вёсцы. Дзе хрысціўся? — Пры дарожцы. Чым асвенчан? — Кроўю, потам. Чым быць хочаш? — Не быць скотам.   Cine ești tu ?         - De-al său , de-aici . Ce vrei ?         - O parte mai bună. Ce parte ?         - Pâine și sare . Și ce altceva ?         - Pământ, libertate . Unde ai fost născut?         - În satul meu . Unde ai fost botezat ?         - La drum . Cu ce-ai fost sfinţit ?         - Cu sânge , sudoare . Ce vrei să fii ?         - Să nu fiu un animal .           Autor: Yanka Kupala Traducere din bielorusă: Cătălin Creţu 1908 190 Tr        Читать полностью:  http://www.yankakupala.ru/khto-ty-getki

Mă uit în ochii tăi şi mă gândesc De pe ce tărâm ai venit tu oare? Din Valhala, din poveşti? De unde vii tu, încântătoare? Şi dacă pleci, ce voi simte eu? Mă voi pierde în neştire? Mă voi pierde în egoul meu? Dacă da, atunci cu cine? Nu vreau să rămân singur, Chiar dacă sunt doar eu cu mine, Chiar dacă lumea mă urăşte, Chiar dacă nu voi fi cu tine. În lumea-n care nimic nu mă priveşte, Indiferent de realitate, Nici măcar egoul nu mă iubeşte Şi el lipsit total de libertate. Când te văd zâmbind în aparenţe Mă gândesc la adevărul crunt. Ideea e că sunt nemernic, Un tânăr fercheş şi bolund. Sunt convins că niciodată, Niciodată nu ne vom întâlni, Niciodată nu-ţi voi uita privirea Şi cu asta voi trăi. Autor: Cătălin Creţu (c) RBT 2014

Aş vrea eu să trăiesc cu tine, Să mă trezesc devreme dimineţile; Ca să împărţim între noi şi rău şi bine, Ca să fiu fericit din toate părţile. În weekend să mergem la un film, Sau la cumpărături, sau să ne plimbăm prin ploi. Vreau să avem aceeaşi casă, să fim puţin mai fini, Să fim nişte rebeli, împreună, amândoi. O să te apăr de fulgere şi gânduri nebune, O să am grijă ca să-ţi fie bine întruna. Să te sărut în fiecare dimineaţă, cu pasiune. Totul, deoarece pentru mine dragostea e numai una. Aş vrea să împart cu tine orice momente, Să-mi fii prietenă, şi iubită, şi sufletul meu pereche. Să-mi dai mii de clipe evidente, Să-mi şopteşti vorbe frumoase întruna, la ureche. Când vei veni, bineînţeles te voi aştepta. Mi se va deschide inima, şi te va primi cu drag. Tot mă întreb: ce să îţi spun atunci? Cu ce cuvânt să te alint pe acest meleag? Când vei veni, îţi voi uita trecutul, Iar amintirile deja nu vor mai fi. O să-mi recuperez de-acum pierdutul. Acum îţi v

Stropi de ploaie cad în păr Ş i via ţ a începe să se stingă. Ş i din inimă arzând În mintea mea apare o nimfă. De-atâta freamăt, dor de tine, De-atâta vreme posomorâtă Fiin ţ a mea tot se transformă Într-o cutie bântuită. În minte nu mai sunt viu, O durere neîmplinită. Îmi apare tot mai des Acea pădure învechită. Unde Ielele mă cheamă, Unde ochi-mi umblă des. Unde ploaia nu mai are Niciun strop de interes. Ochii mi s-au închis Ş i mă lovesc de frică. Dar sunt pregătit să lupt Cu un litru de pălincă. Vitejia reapare-n mine. Suflet îmbătat de-atâtea ori. Ş i trec peste a mea zidire Cu Ielele să lupt în nori. Ş i pământul pare înfrânt, Ş i pădurea pare udă, Iar din iarbă fluierând Îmi apare o paparudă. Paparudă rudă, Vino de mă udă, Cu găleata plină Ploile să vină.