The Bunget

Okami Amaterasu, una dintre zeităţile shinto Cele mai importante religii japoneze sunt  shintoismul   şi   buddhismul.  O răspândire limitată o are şi creştinismul, urmaşii căruia reprezintă mai puţin de 1,5 la sută din populaţia Japoniei. În prezent, la fel ca şi în multe alte ţări ale lumii, apar religii noi, ce reprezintă o sinteză a elementelor diferitor sisteme religioase, mai apropriate şcolii buddhiste. (Confucianismul, care a avut un rol important în formarea statalităţii şi societăţii nipone, nu se referă la religie, ci este văzută ca fiind un sistem etic. Confucius, spre deosebire de Buddha şi Hristos, nu a fost zeificat.)   Poartă shinto, Hikawa Shinto A fi shintoist pentru locuitorul Japoniei tradiţionale şi a fi japonez reprezintă acelaşi lucru. Mai mult decât atât, nu poţi fi shintoist fără a fi japonez. Cuvântul  shinto  se scrie prin două ieroglife, unde  shin  înseamnă "divinitate", iar  to  înseamnă "cale". Spre deosebire de b

Hinomaru Cred că fiecare dintre noi ştim cum arată steagul japonez. Acesta este reprezentat de un cerc roşu pe un fundal alb. Sunt sigur că nu fiecare cunoaşte istoria acestui steag, deşi este interesantă. Chiar şi japonezii consideră că Japonia este o ţară mică, sărmană, fără resurse naturale, şi că sunt ofensaţi de către natură. De fapt, aceasta nu a fost deloc aşa pe parcursul a aproape întregii istorie a Japoniei. În antichitate, Japonia se poziţiona ca fiind o ţară mare cu resurse bogate. Una dintre denumirile acesteia era "ţara roadelor bogate", pentru că, negreşit, Japonia era luminată de soarele dimineţii. Nu este chiar atât de simplu să recunoşti că tu nu te afli în centrul lumii. Cea mai mare parte din etnii, state, atât în antichitate, cât şi în prezent, se poziţionează ca fiind centru întregii lumi. Japonezii considerau China ca fiind centrul lumii. Chinezii considerau astfel: noi, chinezii, ne aflăm în centrul lumii, noi suntem civilizaţi şi înconjuraţi nu

Nu sunt un mare cunoscător al muzicii româneşti de după '89, dar am ascultat o mulţime de piese atât de bune, încât îmi era greu să cred că sunt produse în România. Diferite formaţii hipstereşti şi extramainstream mă ţin cam departe de muzica românească contemporană, dar nu demult a apărut un proiect nou lansat de nişte băieţi buni care deja ştiau cum se face muzica încă de la Subcarpaţi. Fraţii Grime este o formaţie ce interpretează un gen de muzică hip hop mai puţin cunoscut în Republica Moldova, dar şi în restul republicilor surori. De la început a mers ca pe slănină, cu flow turbat şi voci lucide. Ascultam ţinând cont de beat, mai puţin de versuri. Eu şi băieţii mei băgam muzica fraţilor români în maşini şi hoinăream prin oraşul înserat.  Acum Fraţii Grime au lansat un clip nou la piesa "Oamenii mei", care, negreşit, mi-a schimbat părerea faţă de acest band, dar şi faţă de prietenii mei. O piesă absolută minunată cu sound bine gândit şi versuri sincere. O pies

Conform ghidului de călătorii Lonely Planet, oraşul Satu Mare este cel mai urât oraş din ţară. Aceasta se datorează viziunilor perverse ale arhitecţilor socialişti care vedeau frumuseţea într-o urâţenie nevăzută chiar şi de Arghezi. Aceste structuri arhitecturale oribile au fost construite în locul oraşului vechi şi bisericilor din secolele 17-19. Este greu de înţeles de ce oare s-au construit astfel de clădiri gigantice din beton într-un oraş atât de mic şi drăguţ. E clar că România are mai multe oraşe ca acesta, dar aici vreau să atrag atenţia la faptul că e un oraş ardelenesc, din Maramureş, unde, conform unor mituri, oraşele sunt cele mai frumoase din România.  Oraşul Deva este şi el chinuit de "visul comunist" care a încercat să-l transforme într-un oraş mai "frumos", dar cred că nu prea ştiau cum. Încă un oraş gri şi depresiv. România e plină de astfel de locuri amputate de un regim criminal şi trist. Text de: Căt

Numele mişcării brutaliste în arhitectură provine de la expresia beton brut - un termen folosit de Le Corbusier pentru a descrie materialul pe care îl folosea. Asociată cu utopismul social, mişcarea căuta să folosească arhitectura pentru crearea unui ambient urban mai raţional. Ideea era de a genera mai multe tipare colective şi funcţionale de viaţă, prin reducerea ornamentaţiei şi a diversităţii. Urma să se construiască blocuri de locuinţe de mare densitate bazate pe viziunea lui Le Corbusier.  Mişcarea a derivat din modernism iar succesul acesteia a fost minim, însă cu o popularitate sporită între anii 1952-1975. Ceea ce este necesar să înţelegem e că brutalismul a lăsat o mare urmă în istoria arhitecturii prin crearea unor adevărate opere de artă, impunătoare şi teribil de frumoase. Habitat '67, Montreal, Canada. Arhitect: Moshe Safdie Biserica Pilgrimajului, Velbert, Germania. Arhitect: Gottfried Böhm Porţile de Vest ale Belgradului, Serbia. Arhitect: Mi

În iulie m-am odihnit la mare în România, iar vechiul şi fermecătorul oraş românesc de pe malul Mării Negre era aşezat pe aproape. Am vizitat oraşul Constanţa şi timp de o zi am hoinărit prin el şi am văzut o mulţime de chestii. Arhitectura este impresionantă, dar chinuită de timp şi apatie. Ceea ce ar trebui să fie o perlă a Mării Negre, astăzi, este un oraş trist. Deşi am văzut mulţi turişti prin centru, dacă Mazăre ar fi fost un om înţelept, turişti puteau fi şi mai mulţi. Mai găseşti un art-nouveau, un art-deco, un modernism socialist, un neoromânesc, un bizantin, un oricare element al unei urbe europene. Este frumos să vezi unele monumente de arhitectură restaurate frumos şi îngrijite, însă cele "falite" sunt mai multe. În blocuri vechi, interbelice, astăzi părăsite de stăpâni, locuiesc ţigani de modă veche, care nu au transformat acele bijuterii arhitecturale în nişte cutii de piatră cu o formă mai ciudată, dar murdare, pline cu gunoi şi fără geamuri sau uşi normale.