The Bunget

Carul Teatrului Național la parada coronării Regelui Carol I la 10 mai 1881 Carol Popp de Szathmary a fost un pictor și grafician român de etnie maghiară, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul României și unul dintre primii zece fotografi din Europa. Studioul fotografului îi aducea mulți bani și, anume aici Szathmary își îndeplinea munca în domeniul artelor aplicate: litografia hărților Valahiei, comenzile Ministerului Muncii Sociale pentru desenul drapelelor țării și designul medaliilor naționale, de exemplu „Steaua României”.  Încă în anul 1864, la comanda Ministerului Culturii și Educației Naționale, pictorul a creat proiectul mormântului lui Mihai Viteazul, rămășițele căruia au fost mutate din Mănăstirea Dealu la Mănăstirea Mihai Vodă. În anul 1872 consiliul municipal al capitalei s-a gândit la crearea unui proiect interesant, dar bizar pentru acel moment. Este vorba despre cărți de joc „pentru ridicarea spiritului patriotic” pe care trebuiau reprezent...

De pe dealul macilor  / Kokuriko-zaka kara (2011) de Goro Miyazaki Scenariu: Hayao Miyazaki Desenatorul personajelor: Kondo Katsuya Muzică: Takebe Satoshi Producție de: Studio Ghibli Anul 1963 în regiunea portului Yokohama. Eleva din clasa a 10-a Umi Matsuzaki în fiecare arborează în curte stegulețele semnalizatoare în memoria tatălui său, marinarul militar care a dispărut fără știre în războiul coreean. Împreună cu alți adolescenți, Umi încearcă să salveze de la demolare o vilă a clubului școlar, numită Cartierul Latin. Astfel, tânăra se îndrăgostește de colegul său, redactorul-șef al ziarului școlar, membru al cercului de arheologie, Shun Kazama. Anime nostalgic, cu personaje intersante, despre anii '60 din Japonia. O istorie despre utilitatea activismului civic, atunci când țevile marilor uzine se considerau drept simbol al progresului. În acest anime se transmit momentele vremii, cum ar fi familiile care au rămas fără bărbații ce și-au apărat patria. Un alt el...

„La Famille” de Luc-Olivier Merson. 1901 În anul 1900 arhitectul Georges Chedanne (1861-1940) este însărcinat să renoveze conacul familiei Watel-Dehavnin, situat pe strada Faisanderie în arondismentul XVI al Parisului. Pentru decorul scării de onoare, acesta s-a adresat la Merson, pictor decorator recunoscut pentru compozițiile sale celebre, mai cu seamă scara din Primăria Generală a Parisului (1887) sau cea din cabinetul rectorului Sorbonei (1898). După distrugerea conacului în anul 1974, trei picturi ale lui Merson sunt donate muzeului Orsay. Pe o terasă deschisă cu vederea spre un peisaj împădurit, un bărbat își găsește soția și copiii după o vânătoare de mistreț. Fiecare dintre atitudinile acestor personaje reprezintă o expresie generală de fericire într-o familie perfectă. Partea dreaptă a compoziției aparține domeniului simbolic. Este într-adevăr dominantă figura de virtute, ținând o cunună de lauri. Lângă această familie de tineri, stă un cuplu de bătrâni...

Fotograful american Seph Lawless călătorește prin țară și fotografiază locurile părăsite de către oameni. Începând cu centre comerciale și terminând cu parcurile de distracții. Cele mai captivante sunt casele abandonate. Seph Lawless estee un fotojurnalist, scriitor și activist. S-a născut și a crescut în Cleveland, Ohio. A învățat la câteva școli de arte și are studii în domeniul sociologiei. A publicat în The Guardian, CNN, The Telegraph, Vanity Fair, Fast Company, National Enquirer și Cleveland Magazine. Casele abandonate îl atrag foarte mult, fiind niște locuri intime ale societății americane și care arată partea demoralizată a acesteia. Fotografiază case cu o arhitectură excepțională, atrăgătoare chiar și după decăderea lor estetică, chiar și după părăsirea lor de către locatari. Niște case independente în care natura încearcă să domine. Chiar și Seph recunoaște că uneori e prea înfricoșător să fotografiezi în astfel de locuri. Au și ele o estetică a lor. La fel...

Tocmai azi am vorbit cu cineva care mă tot lua în derâdere pentru faptul că privesc anime. Este foarte trist să realizezi că ești înconjurat de semidocți. Mă deranjează mult când cineva îmi spune să mă maturizez pentru că anime ar fi o chestie pentru copii. Asta îmi spun niște consumatori de producții cinematografice hollywoodiene de proastă calitate. Niște oameni care nu ai privit niciodată vreo producție anime, pentru că sunt snobi. Eu sunt un consumator de producții nipone cum ar fi manga sau anime. Acestea sunt niște elemente artistice și reprezintă ceva relevant. Niște istorii cu elemente comice subtile, dar care-ți trezesc niște emoții. Anime este o parte a culturii geek. Anime reprezintă o posibilitate de a povesti ceva utilizând orice soi de fantezie. Nu există limite. Iar mesajele pe care le transmite sunt mult mai relevante decât cele ale majorității filmelor hollywoodiene. Dacă cineva se mai îndoiește de faptul că anime este o artă, atunci vă prezint nișe imagini din di...