DESPRE TABLOUL «LA FAMILLE»

„La Famille” de Luc-Olivier Merson. 1901

În anul 1900 arhitectul Georges Chedanne (1861-1940) este însărcinat să renoveze conacul familiei Watel-Dehavnin, situat pe strada Faisanderie în arondismentul XVI al Parisului. Pentru decorul scării de onoare, acesta s-a adresat la Merson, pictor decorator recunoscut pentru compozițiile sale celebre, mai cu seamă scara din Primăria Generală a Parisului (1887) sau cea din cabinetul rectorului Sorbonei (1898).

După distrugerea conacului în anul 1974, trei picturi ale lui Merson sunt donate muzeului Orsay.

Pe o terasă deschisă cu vederea spre un peisaj împădurit, un bărbat își găsește soția și copiii după o vânătoare de mistreț. Fiecare dintre atitudinile acestor personaje reprezintă o expresie generală de fericire într-o familie perfectă.

Partea dreaptă a compoziției aparține domeniului simbolic. Este într-adevăr dominantă figura de virtute, ținând o cunună de lauri. Lângă această familie de tineri, stă un cuplu de bătrâni. În biografia artistului, Adolphe Giraldon vorbește despre un „mix fericit de arheologie și de observare a convenției și a naturii”. Familia se refera la evul mediu idilic în vogă a secolului al XIX-lea, departe de societatea industrială, în cazul în care se întruchipează valorile burgheze.

Amploarea și claritatea compoziției, aranjamentul în fața unui peisaj de amenajare la parter, apropie opera de creațiile lui Puvis de Chavannes (1824-1898).

Text de: Cătălin CREȚU

Sursă: Redacția Bunget. Fotografie realizată la Muzeul Orsay din Paris.

© BUNGET 2016

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog