 |
| Hala Națiunilor, București. 1938 |
Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani.
 |
| 1936 |
Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capitală, iar cealaltă la Sinaia. Clădirile trebuiau să fie monumentale și să se asocieze cu Suveranul (M.S. Regele Carol al II-lea). Gările erau menite pentru elita românească: membrii familiei regale, șefii de state.
Prima gară construită a fost cea de la Băneasa, pe un teren situat la extremitatea de nord a Capitalei. Gara este compusă dintr-un pavilion principal, care constituie stația de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mișcare, un corp de gardă și un peron larg de 70 m lungime.
A doua gară este situată la Sinaia și este o altă Gară Regală. În anul 1937 arhitectul Duiliu Marcu primește de la C.F.R. sarcina de a întocmi un proiect al gării speciale. Noua gară a fost amplasată în vecinătatea gării vechi. Construcția a fost realizată pe ziduri de cărămidă portante, iar fețele exterioare sunt placate cu piatră de Sinaia. Pavilionul central ocupă o suprafață de 300 metri pătrați și este compus din holul de onoare, salonul de recepție, un alt salon mai mic, camera de pază și toalete.
Un alt exemplar de arhitectură mai mult sau mai puțin fascistă din România este Palatul Oficiului Național de Turism, sediul Ministerului Propagandei Naționale. Clădirea a fost proiectată de către arhitectul Octav Doicescu și este una foarte originală, bazată pe modernismul occidental strict și inspirat de conacele din satele din sudul României. Coloanele care de la intrare aduc aminte de neoromânescul care apunea în acea perioadă și ne duce cu gândul la tradiționalism. Din acest motiv, clădirea a fost foarte potrivită pentru Ministerul Propagandei Naționale, fiind de o factură mai mult sau mai puțin fascistă.
Următoarele exemplare au fost utilizate pentru aceeași propagandă, doar că făceau abatere de la regalitate și se bazau mai mult pe ideologia de tip fascist.
Pavilionul „Expoziția Transnistriei” a fost construit la București în anul 1941 și inaugurat în anul 1942, cu ocazia instaurării Guvernământului Transnistriei. Clădirea monumentală a fost folosită pentru propaganda antonesciană care încerca să justifice această anexare. Expoziția prezenta realizările administrației românești în Transnistria timp de un an.
A
Pe panoul decorativ din dreapta pavilionului expoziției Transnistriei este reprezentat Sfântul Gheorghe, apărător al creștinismului, invocat ca fiind ocrotitorul armatelor române în asediul asupra Odesei în anul 1941.
Pe panoul decorativ din stânga pavilionului expoziției Transnistriei este reprezentat Duca-Vodă, domnitor al Moldovei, domnitor al Munteniei și hătman al Ucrainei. Imaginea lui este folosită cu scopul propagandistic care face legătura dintre administrația română și teritoriul Transnistriei până la râul Bug.
Un alt monument care susține regimul antonescian din România este Turnul Dezrobirii Basarabiei înălțat în anul 1942 în localitatea Ghidighici, lângă Chișinău. Acest monument a fost proiectat de arhitectul Octav Doicescu cu ocazia eliberării Basarabiei de sub ocupația sovietică.
Turnul a fost construit din piatră albă cochiliferă scoasă din carierele din Ghidighici și Cricova. Monumentul a fost ridicat în 60 de zile, iar la construcția acestuia au lucrat 500 de oameni. Această construcție reprezenta de fapt un ansamblu monumental compus din turn, blocul de piatră din față cu pisania și colonadă.
Text de: Cătălin CREȚU
Sursă: Army User, Octav Doicescu, Rezistența Urbană
© BUNGET 2017
 |
| 1936 |
A doua gară este situată la Sinaia și este o altă Gară Regală. În anul 1937 arhitectul Duiliu Marcu primește de la C.F.R. sarcina de a întocmi un proiect al gării speciale. Noua gară a fost amplasată în vecinătatea gării vechi. Construcția a fost realizată pe ziduri de cărămidă portante, iar fețele exterioare sunt placate cu piatră de Sinaia. Pavilionul central ocupă o suprafață de 300 metri pătrați și este compus din holul de onoare, salonul de recepție, un alt salon mai mic, camera de pază și toalete.
 |
1937
|
Un alt exemplar de arhitectură mai mult sau mai puțin fascistă din România este Palatul Oficiului Național de Turism, sediul Ministerului Propagandei Naționale. Clădirea a fost proiectată de către arhitectul Octav Doicescu și este una foarte originală, bazată pe modernismul occidental strict și inspirat de conacele din satele din sudul României. Coloanele care de la intrare aduc aminte de neoromânescul care apunea în acea perioadă și ne duce cu gândul la tradiționalism. Din acest motiv, clădirea a fost foarte potrivită pentru Ministerul Propagandei Naționale, fiind de o factură mai mult sau mai puțin fascistă.
 |
| 1938 |
Următoarele exemplare au fost utilizate pentru aceeași propagandă, doar că făceau abatere de la regalitate și se bazau mai mult pe ideologia de tip fascist.
Pavilionul „Expoziția Transnistriei” a fost construit la București în anul 1941 și inaugurat în anul 1942, cu ocazia instaurării Guvernământului Transnistriei. Clădirea monumentală a fost folosită pentru propaganda antonesciană care încerca să justifice această anexare. Expoziția prezenta realizările administrației românești în Transnistria timp de un an.
A
 |
| 1942 |
Pe panoul decorativ din dreapta pavilionului expoziției Transnistriei este reprezentat Sfântul Gheorghe, apărător al creștinismului, invocat ca fiind ocrotitorul armatelor române în asediul asupra Odesei în anul 1941.
Pe panoul decorativ din stânga pavilionului expoziției Transnistriei este reprezentat Duca-Vodă, domnitor al Moldovei, domnitor al Munteniei și hătman al Ucrainei. Imaginea lui este folosită cu scopul propagandistic care face legătura dintre administrația română și teritoriul Transnistriei până la râul Bug.
Un alt monument care susține regimul antonescian din România este Turnul Dezrobirii Basarabiei înălțat în anul 1942 în localitatea Ghidighici, lângă Chișinău. Acest monument a fost proiectat de arhitectul Octav Doicescu cu ocazia eliberării Basarabiei de sub ocupația sovietică.
Turnul a fost construit din piatră albă cochiliferă scoasă din carierele din Ghidighici și Cricova. Monumentul a fost ridicat în 60 de zile, iar la construcția acestuia au lucrat 500 de oameni. Această construcție reprezenta de fapt un ansamblu monumental compus din turn, blocul de piatră din față cu pisania și colonadă.
Text de: Cătălin CREȚU
Sursă: Army User, Octav Doicescu, Rezistența Urbană
© BUNGET 2017
Comments
Post a Comment