The Bunget

„Ajungând la Palatul Sovietelor, Gherasimov și-a dat seamă că i-a mai rămas încă o jumătate de oră. Înaintea intrării principale, la o înălțime mică, erau agățate în aer două baloane. Între ele, pe niște funii groase, se dădea jos un televizor gigantic. Înaintea lui deja se adunase o masă de câteva mii de moscoviți. Ei așteptau. Ivan Artemievici a intrat în Palatul Sovietelor prin a 38-a scară și s-a ridicat pe ascensorul express. Înaintea lui a apărut imaginea imensă a holului. Marmură, flori, tablouri, sculpturi. Și nu aveau sfârșit sălile de festivități împopoța te... În fiecare hol era prezentă o climă deosebită, ce aparținea doar lui: aerul uscat al stepelor Kazahstanului, aroma grădinilor cu mere ale Ucrainei, mirosul pădurii din Vologda și aerul malului Mării Negre umplut de soare. Ivan Artemievici credea că face o călătorie minunată prin largul țării sale. Tovarășul Stalin și-a început raportul. În cabinele izolate ale zecilor traducători, instant, se făcea traducerea...

Redacția Bunget vă propune să priviți aceste clădiri monumentale americane care au fost demolate pentru a face loc altor mai tinere. Fenomenul demolării clădirilor cu arhitectură impecabilă pentru a înlocuirea lor cu altele noi, cu mai multă sticlă, este comun pentru mai multe țări din lume. Europa a suferit de astfel de demolări, iar în prezent se discută mult despre reconstruirea unora. În Statele Unite fenomenul a atins nu numai clădirile mici, ca să facă loc zgârie-norilor, ci și zgârie-nori. Simbolul prosperității americane dintotdeauna a fost maniera de a construi orașe verticale. Începutul secolului al XX-lea a cunoscut o adevărată explozie de zgârie-nori în toate orașele mari din Statele Unite. Multe s-au construit, dar s-au și demolat, inclusiv zgârie-nori, simbolurile prosperității americane.  Tacoma Building a fost unul dintre primii zgârie-nori din Chicago. Inaugurat în anul 1889, acesta fusese primul proiect major realizat de firma Holabird and Roche. Clă...

Ieri, la 24 octombrie, a vut loc o amplă manifestație a regionaliștilor alsacieni în capitala Uniunii Europene, Strasbourg. Marșul a durat câteva ore și s-a încheiat cu un concert de muzică folk și folk-rock specifică Alsaciei.  Mitingul a fost destul de frumos cu lozinci, muzicieni, porturi populare alsaciene și activiști politici. Organizatorii erau reprezentanții partidului regionalist Unser Land . Scopul manifestației e să i se acorde limbii germane alsaciene ( Elsässerdeutsch) statut de limbă regională și predarea acesteia în școli. Deși în centrul orașului Strasbourg denumirea străzilor este în franceză și germana alsaciană, această limbă nu are statut oficial de limbă regională și este vorbită doar de indigeni.  Manifestanții fluturau steaguri din diferite regiuni pentru a fi solidari cu celelalte minorități ale Europei. Erau steagurile Bretaniei, Țării Galilor, Țării Bascilor, Alsaciei și Occitanului. Drapelul nou al Alsaciei este roșu și alb pe orizontal ...

Competiția arhitecturii celor trei regimuri totalitare din mijlocul secolului al XX-lea.  Arhitectura totalitară este decorațiunea spectacolelor de propagandă ale statului: adunări generale, competiții, marșuri. Din acest motiv ea e grandioasă și monumentală. Mai mult decât atât, ea indică spre viitor. Chiar dacă nu a reușit să finiseze un proiect grandios, dictatorul megaloman se apucă de un alt proiect și mai grandios, apoi altul. Așa e până nu este ”detronat”. Iată de ce arhitectura totalitară reprezintă mai mult proiecte decât construcții reale. Regimurile totalitare sunt obsedate de faptul ca lumea să-i respecte, iar arhitectura pentru ele reprezintă un instrument pentru manipulare. Acestea concurează între ele și cu întreaga lume, încercând să construiască clădiri-campioane: cel mai înalt zgârie-nori, cel mai larg stadion sau măcar cel mai frumos pavilion la expozițiile internaționale.  URSS. 1935. Proiectul Palatului Sovietelor Boris Iofan Palatul S...

Pe parcursul anilor 20 și 30 ai secolului trecut, Statele Unite au fost martori a unei explozii de construcție a zgârie-norilor, drept cauză a avansării în tehnologia oțelului și a dorinței arhitecților de a construi ceva mai înalt decât mai înainte. În această tendință febrilă de a reface orașe întregi Hugh Ferriss (1889-1962) devine ”cel mai strălucit exponent al zgârie-norului american”. Deși Ferriss era arhitect, acesta a decis să-și petreacă marea parte a carierei sale în calitate de delineator, artist care creează interpretări de modele pentru a crea o nouă concepție a planificării urbane. Ferriss a dezvoltat un stil unic pentru a descrie structurile monumentale care i-au oferit orașului său o ambianță extraterestră. Către mijlocul anilor 1920, dânsul era în mare cerere și a lucrat cu cei mai importanți arhitecți ai perioadei, influențând Lincoln Center, Rockefeller Center, New York Times Building și Chicago Tribune Tower printre altele. Lucrările sale continuă și astăzi s...