Skip to main content

ARCHITECTURE TIME: MAI TOTALITAR



Competiția arhitecturii celor trei regimuri totalitare din mijlocul secolului al XX-lea. 

Arhitectura totalitară este decorațiunea spectacolelor de propagandă ale statului: adunări generale, competiții, marșuri. Din acest motiv ea e grandioasă și monumentală. Mai mult decât atât, ea indică spre viitor. Chiar dacă nu a reușit să finiseze un proiect grandios, dictatorul megaloman se apucă de un alt proiect și mai grandios, apoi altul. Așa e până nu este ”detronat”. Iată de ce arhitectura totalitară reprezintă mai mult proiecte decât construcții reale. Regimurile totalitare sunt obsedate de faptul ca lumea să-i respecte, iar arhitectura pentru ele reprezintă un instrument pentru manipulare. Acestea concurează între ele și cu întreaga lume, încercând să construiască clădiri-campioane: cel mai înalt zgârie-nori, cel mai larg stadion sau măcar cel mai frumos pavilion la expozițiile internaționale. 



URSS. 1935. Proiectul Palatului Sovietelor Boris Iofan

Palatul Sovietelor lui Iofan trebuia să fie oficiul central al puterii sovietice. Dar, se considera că după victoria comunismului în întreaga lume, în turn ar fi fost organizat guvernul mondial. Din acest motiv turnul trebuia să fie cel mai înalt din lume și să fie decorată cu cea mai înaltă statuie. Iofan a proiectat clădirea cu înălțimea de aproape jumătate de kilometru, 495 m. Cu 50 m mai înalt decât campionul de atunci, new-yorkezul Empire State Building.


Germania. 1940. Proiectul unui zgârie-nori în Hamburg de Konstantin Gutschew

Hitler nu a fost niciodată atras de tema zgârie-norilor. Se gândea mult la o construcție grandioasă în Hamburg, cel mai mare port din Germania și, negreșit, concurentul direct al New Yorkului și San Francisco. De aceea în Hamburg s-a decis să se construiască un pod mai mare decât Golden Gate, și, negreșit, un turn mai înalt decât Empire State Building. Însă proiectul final al reconstrucției Hamburgului conținea un turn cu înălțimea modestă de 250 m. Din cauza războiului construcția a fost anulată.


Italia. 1940. Turnul Piacentini din Genova. Arhitect: Marcello Piacentini

În Italia, Marcello Piacentini, arhitectul preferat al Ducelui, a construit un turn cu oficii cu o înălțime mult mai modestă, 108 m. Un pitic în comparație cu zgârie-norii din New York sau Chicago. Însă în Europa, acesta fusese mult timp cea mai înaltă clădire. 



URSS. Pavilionul la Expoziția Universală de la Paris. 1937. Arhitect: Boris Iofan


Germania. Pavilionul la Expoziția Universală de la Paris. 1937. Arhitect: Albert Speer


Italia. Palatul civilizației italiene de la Roma. 1938-1943

Pavilioanele expoziției mondiale de la Paris au fost și ele un exemplu de concurență. Vorbesc aici de pavilionul sovietic și german, care era amplasate vis-a-vis unul de celălalt. Ambele erau foarte înalte și impunătoare. 

Italia a propus organizarea unei expoziții universale la Roma, unde trebuiau să fie construite, de către arhitecții italieni, toate pavilioanele. Una dintre cele mai memorabile clădiri ale secolului al XX-lea este Palatul civilizației italiene de la Roma, care reprezintă o structură modernizată a Colosseumului. Clădirea este destul de grandioasă și impunătoare. Autorii au reușit să se expună pe alte teme decât lupta statelor pentru prestigiu. 



Text de: Cătălin CREȚU

RBT 2015

(c)

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita