Competiția arhitecturii celor trei regimuri totalitare din mijlocul secolului al XX-lea.
Arhitectura totalitară este decorațiunea spectacolelor de propagandă ale statului: adunări generale, competiții, marșuri. Din acest motiv ea e grandioasă și monumentală. Mai mult decât atât, ea indică spre viitor. Chiar dacă nu a reușit să finiseze un proiect grandios, dictatorul megaloman se apucă de un alt proiect și mai grandios, apoi altul. Așa e până nu este ”detronat”. Iată de ce arhitectura totalitară reprezintă mai mult proiecte decât construcții reale. Regimurile totalitare sunt obsedate de faptul ca lumea să-i respecte, iar arhitectura pentru ele reprezintă un instrument pentru manipulare. Acestea concurează între ele și cu întreaga lume, încercând să construiască clădiri-campioane: cel mai înalt zgârie-nori, cel mai larg stadion sau măcar cel mai frumos pavilion la expozițiile internaționale.
URSS. 1935. Proiectul Palatului Sovietelor Boris Iofan
Palatul Sovietelor lui Iofan trebuia să fie oficiul central al puterii sovietice. Dar, se considera că după victoria comunismului în întreaga lume, în turn ar fi fost organizat guvernul mondial. Din acest motiv turnul trebuia să fie cel mai înalt din lume și să fie decorată cu cea mai înaltă statuie. Iofan a proiectat clădirea cu înălțimea de aproape jumătate de kilometru, 495 m. Cu 50 m mai înalt decât campionul de atunci, new-yorkezul Empire State Building.
Germania. 1940. Proiectul unui zgârie-nori în Hamburg de Konstantin Gutschew
Hitler nu a fost niciodată atras de tema zgârie-norilor. Se gândea mult la o construcție grandioasă în Hamburg, cel mai mare port din Germania și, negreșit, concurentul direct al New Yorkului și San Francisco. De aceea în Hamburg s-a decis să se construiască un pod mai mare decât Golden Gate, și, negreșit, un turn mai înalt decât Empire State Building. Însă proiectul final al reconstrucției Hamburgului conținea un turn cu înălțimea modestă de 250 m. Din cauza războiului construcția a fost anulată.
Italia. 1940. Turnul Piacentini din Genova. Arhitect: Marcello Piacentini
În Italia, Marcello Piacentini, arhitectul preferat al Ducelui, a construit un turn cu oficii cu o înălțime mult mai modestă, 108 m. Un pitic în comparație cu zgârie-norii din New York sau Chicago. Însă în Europa, acesta fusese mult timp cea mai înaltă clădire.
URSS. Pavilionul la Expoziția Universală de la Paris. 1937. Arhitect: Boris Iofan
Germania. Pavilionul la Expoziția Universală de la Paris. 1937. Arhitect: Albert Speer
Italia. Palatul civilizației italiene de la Roma. 1938-1943
Pavilioanele expoziției mondiale de la Paris au fost și ele un exemplu de concurență. Vorbesc aici de pavilionul sovietic și german, care era amplasate vis-a-vis unul de celălalt. Ambele erau foarte înalte și impunătoare.
Italia a propus organizarea unei expoziții universale la Roma, unde trebuiau să fie construite, de către arhitecții italieni, toate pavilioanele. Una dintre cele mai memorabile clădiri ale secolului al XX-lea este Palatul civilizației italiene de la Roma, care reprezintă o structură modernizată a Colosseumului. Clădirea este destul de grandioasă și impunătoare. Autorii au reușit să se expună pe alte teme decât lupta statelor pentru prestigiu.
Text de: Cătălin CREȚU
RBT 2015
(c)
Comments
Post a Comment