The Bunget

Îţi scriu din munţii din Ardeal, Îţi scriu pentru ca să-ţi spun Că soarta nu mă lasă să fiu liber, Chiar dacă vreau să aleg un alt drum. Sunt prins în temniţa din pădure, Pereţii sunt înconjuraţi de căpcăuni. Nu mai e timp să mă întorc înapoi,  Nu mai pot să schimb ceva acum. E plin pământul românesc de taine, Orori, vise neîmplinite şi dorinţă de libertate . Toată lumea din ţinut mă vânează Lăsând ochii deschişi pentru abnormitate. Eu calc uşor cu palma peste pereţii Castelului întunericului rece, Chemând să vină în lumea noastră Maleficitatea supremă care mă întrece. Eu, Bela Iancu, un luptător fidel al ţinutului, Contele vechilor pământuri vampireşti. Ţie-ţi scriu, scumpa mea Csilla, Ca să mă purific de gânduri nebuneşti. Să vizitezi latifundiile mele, Să fii Ardealului contesă aurie, Şi noi doi să fim alături, invincibili. Doar noi doi şi dulcea Românie.  Autor: Cătălin Creţu CONTRASTE

KOGAIONON Mâna ta caldă-mi atinge faţa. Eu sărut buzele tale dulci. E ca un soare blând de dimineaţă. Un pat cu baldachin ca să te culci. Îmi scufund faţa-n părul tău moale. Miroza unui lan plin de culori. Eşti o zeiţă mică şi frumoasă. Iubirea ta îmi dă fiori. Un moment supraîncărcat cu pasiune. Te sărut a zecea oară pentru prima dată. Te cuprind cu perversiune. Între noi o dragoste ciudată. Plină de vicii îmblânzitoare Ca orice om de pe această planetă. Nu-mi pasă de gunoaiele mundane. Pentru eşti perfectă. Îmi place felul tă de-a fi. Îmi place cum te comporţi cu mine. Îmi place părul tău boem. Îmi place tot ce-i legat de tine. Părul tău creţ îţi cade pe umăr. Zâmbetul se scufundă în splendoare. Noi doi în Kogaionon Ne scufundăm în desfrânare. Autor: Cătălin Creţu CONTRASTE