The Bunget

          Cândva demult, viaţa a fost mai uşoară, oamenii mai buni, iar soldaţii jucau rolul de apărători şi vânători. Ţinuturile existau pentru că obişnuiau să facă schimb de mărfuri, de forţă de muncă, de meşteri calificaţi. Conducătorii locuiau în nişte case asemănătoare cu cele ale oamenilor simpli. Societatea nu era împărţită-n clase cum se face acum. Cândva nu a existat o discrepanţă atât de mare între bogaţi şi săraci. Ţinuturile şi regatele prieteneau fără a manifesta anumite pretenţii sau reproşuri. Totul era mai bine decât roz. Rasa umană locuia într-o societate comună şi înfloritoare. Ţinuturile Medergheciului,Ţenghelerului şi Turostorului s-au unit într-un singur regat sub conducerea unui lider. Astfel a apărut Regatul Silvaniei care a devenit locul celor mai viteji şi mai înţelepţi oameni. Regele Mindaugar era cel mai iubit dintre conducători. Un om cu inimă mare care niciodată nu a ratat şansa de a ajuta un nevoiaş. Fiind al treilea rege al Sil...

       Când grifonul a picat din cer, Baldea i-a spus lui Branea cât de mult ar vrea acesta să ajungă pe tărâmul luminii în Ţinutul Zeilor, unde oamenii sunt fericiţi, iar animalele sunt blânde. Baldea, crescut fiind în pădurile Lorzandului, a devenit luptător de mic copil, pe când avea 7 ani, odată cu terminarea educaţiei speciale oferite băieţilor din acel tărâm de către oravi. A crescut într-o sărăcie nemaipomenită din cauza unor tirani, slujitori ai Turostorului, care şi-au creat condiţii regeşti fără a se gândi la populaţia din pădurile Lorzandului. Regele Silvaniei, Turisas Ochideşoim a ordonat strămutarea animalelor din Lorzand în celelalte ţinuturi ale regatului, astfel generând o situaţie gravă în acel ţinut. Regele Lothar, cel mai crud dintre toţi, tiranizează şi în zilele noastre aceste ţinuturi aflate sub coroana Silvaniei. O dorinţă a tuturor locuitorilor Lorzandului este să-l omoare pe Lothar şi să elibereze ţinutul, însă mulţi dintre oravi au...

EPISODUL III.Şoimul 1.Baldea şi Stoica Un chip uman a apărut în zare. Făptura venea spre Baldea şi Stoica. Când a ajuns lângă aceştia, făptura fu văzută deplin. Era un moş îmbrăcat într-un set de haine ţărăneşti. Slab, pur şi purta o desagă frumos ornamentată, avea picioarele goale, iar pe umăr avea o bufniţă. Baldea şi Stoica păru speriaţi. Mai speriat păru Baldea. Straniu li s-a părut faptul că totul s-a schimbat brusc şi că a apărut acest moş din neant, iar morile de vânt ... acestea deloc nu ar trebui să apară. Nicăieri prin apropiere nu se găsea aşa ceva. Totul păru utopic. Moşul a scos din desagă un cuţit şi un răvaş. I-a privit pe bravi în ochi şi le-a vorbit întinzându-le cuţitul şi răvaşul. —De ce nu aţi spus că deodată că sunteţi în căutarea Batariei?Uite aici nişte lucruri care vă vor ajuta să intraţi în Bataripor. -spuse moşul. —Mulţumim bătrâne. -spuse Baldea şi luă darurile moşului. — Noi nu căutăm Bataria. El caută Bataria, -spuse Stoica arătând spre Ba...

Episodul II. Visul 1.Baldea "Secundele ceasului trec mai greu ca de obicei, iar vântul nu mai e vânt şi soarele nu mai e soare." Baldea părea speriat, iar tot ce-l înconjura devenea din ce în ce mai straniu. Nu mai era în stare să recunoască lumea în care trăieşte. Inima începu să bată din ce în ce mai încet, iar frunzele cădeau în sus. Camarazii săi dispăru. Baldea pierduseră controlul asupra minţii. Nu el e cel ce gândea. Cerul trăsniră în două. Soarele fu înlocuit cu luna. Luna abia se mai vedea. Vântul nu se mai simţea deloc deşi copacii zburdau. Speriat, Baldea fuge pe o potecă. Poteca însă se făcu mai îngustă şi s-a împietrit. Făpturile pădurilor au dispărut şi ele. Poteca se transformase-ntr-o prăpastie şi Baldea căzu în întuneric. 2.Branea Săgeata zbura spre un cerb ascuns printre copacii din susul izvorului. Branea căuta de mâncare pentru camarazii săi adormiţi. Dintr-un motiv necunoscut, Branea era singurul brav orav rămas treaz. "Posibil să fi...

Episodul I.  Ploaia fără vlagă. 1.Stoica "E cam întuneric aici. Nu mai văd nimic. Nici măcar nu-mi pot vedea gândurile care deja încep să se scufunde într-o rătăceală." Zeci de mii de stropi cădeau în preajma lui. De câte ori nu ar încerca Stoica să le urmeze, stropii fugeau de el precum ar fi fermecaţi.De-ar fi sau nu loc pentru vrăjeală într-un spaţiu atât de necunoscut ca acela în care se afla Stoica, oricum era dificil să te orientezi când totul în jur fu nevăzut. Stoica începu să-i bănuiască pe zei, învinuindu-l pe Kandaonis pentru toate. Se mai gândea Stoica şi la faptele sale din trecut, la fărădelegile săvârşite împreună cu mercenarii săi, cu sufletul neîmpăcat şi furia din inima sa. Stropii continuau să cadă, iar stoica simţea apropierea somnului. Somnul nu a fost unul obişnuit, ci unul vrăjit. Simţea o forţă a duhurilor rele ce încercau să-l omoare. El însă închise ochii şi sel lăsase dus de muzica apei vrăjite. Negreşit, acea muzică îl duse într-un vi...