BALDEA. ZEII FĂRĂ NUME

       Când grifonul a picat din cer, Baldea i-a spus lui Branea cât de mult ar vrea acesta să ajungă pe tărâmul luminii în Ţinutul Zeilor, unde oamenii sunt fericiţi, iar animalele sunt blânde. Baldea, crescut fiind în pădurile Lorzandului, a devenit luptător de mic copil, pe când avea 7 ani, odată cu terminarea educaţiei speciale oferite băieţilor din acel tărâm de către oravi. A crescut într-o sărăcie nemaipomenită din cauza unor tirani, slujitori ai Turostorului, care şi-au creat condiţii regeşti fără a se gândi la populaţia din pădurile Lorzandului. Regele Silvaniei, Turisas Ochideşoim a ordonat strămutarea animalelor din Lorzand în celelalte ţinuturi ale regatului, astfel generând o situaţie gravă în acel ţinut. Regele Lothar, cel mai crud dintre toţi, tiranizează şi în zilele noastre aceste ţinuturi aflate sub coroana Silvaniei. O dorinţă a tuturor locuitorilor Lorzandului este să-l omoare pe Lothar şi să elibereze ţinutul, însă mulţi dintre oravi au murit prin temniţe, iar sângele lor a fost aruncat prin satele Lorzandului de către mercenarii lui Lothar ce se numesc cavaleri ai coroanei Silvaniei. Înecat în sânge, foame şi mizerie, poporul Lorzandului este lipsit de orice speranţă la vreun viitor mai bun. 
        Acum, când cei mai puternici dintre oravi din ţinuturile subjugate au pornit spre Bataria, unii mai cred că va fi bine. Vrăjitorii din ţinuturi au trecut de partea coroanei ca să nu plătească tributul lui Lothar, iar tinerii băieţi sunt trimişi la lupte unde mor rând pe rând lăsând familiile sub controlul tiraniei. Baldea încearcă să ajungă la Bataripor, unde, negreşit, speră să primească ajutor de la zei. Mihoc, născut şi crescut în Axibor, în inima Turostorului, unde localnicii nu ştiu ce înseamnă foame şi război. Acolo se nasc oameni înstăriţi şi lipsiţi de griji, însă, Mihoc a fost cel care şi-a dorit o viaţă mai bună pentru toţi şi acum încearcă să ceară ajutor de la zei ca dânşii să distrugă tirania Silvaniei. Mihoc, ca şi Baldea, vrea egalitate şi pace, dar spre deosebire de cel din urmă, el vrea să păstreze Silvania unită şi puternică.
        Bataria este locul unde toţi sunt fericiţi, unde este pace şi frumos. Unde toţi au de toate şi nimeni nu este umilit. Deşi seamănă cu Turostor, Bataria este un pământ mitic şi nicio dovadă a existenţei acestuia nu există. Legendele spun că intrarea în Bataria este apărată de către trei zei: Zeul Vesel, Zeul Tăcut şi Zeul Osândit. Aceste trei creaturi sunt nişte uriaşi numiţi "zeii fără nume" şi sunt apărătorii Batariei, paznicii Ţinutului Zeilor, ostaşi ai luminii. Se zice că există un grifon care uneori cade din cer ca să se odihnească pe pământ. Acest grifon este cel care i-a ajutat pe trei tineri oravi să găsească Ţinutul Zeilor mai bine de o mie de ani în urmă. Acei oravi erau Lari, Colas şi Batar, dintre care doar Batar a ajuns pe tărâmul luminii, iar zeii, miraţi şi încântaţi de duhul lui puternic, au redenumit Oraşul Luminii în Bataripor. Unele legende spun că a devenit şi el un zeu, iar altele spun că a sărit de pe columna lui Zamolxis direct în Kaga Iura şi a murit, ca mai târziu duhul său să devină stăpân al grifonilor.
        Oamenii speră că zeii se vor întoarce pe meleagurile lor şi vor aduce pace şi bunăstare cum a fost mai bine de o mie de ani în urmă, când Batar a distrus Solomonarul ce domnea asupra pădurilor meleagurilor nordice şi care războia cu celelalte regate şi ţinuturi.



Text de: Cătălin Creţu

RBT 2015 (c)