The Bunget

Care era situația automobilelor din anii 1920-30 și ce fel de automobile erau răspândite în Regatul României Perioada interbelică pentru România este o perioadă deosebită, care cuprindea România Mare, dezvoltarea artelor și tehnologiilor, dar și industrializarea masivă. Abia în perioada interbelică automobilele au devenit populare în România, mai ales pentru faptul că din ce în ce mai mulți oameni își puteau permite un astfel de lux. Am decis să povestesc puțin despre situația șoferilor din acea perioadă, dar și să vă prezint niște imagini de epocă colorate de Redacția Bunget. Datele statistice sunt disponibile abia din 1926, dar conform cărții Automobilul in România: Istorie și Tehnică scrisă de Chiriac Vasiliu, în perioada 1922-1926  importul de autoturisme a cunoscut o creștere puternică, cu o medie anuală de peste 2000 de unități,  astfel ca numărul de automobile din România era în 1926 de 11308 (spre deosebire de cele 1000 din perioada antebelică). În următorii cin

Arhitectură neoromânească și art déco la Expoziția Generală și Târgul de Mostre din Chișinău, 1925. În perioada interbelică România se dezvolta în domeniul arhitectural având un număr mare de arhitecți pricepuți care construiau palate și locuințe sociale în rând cu celelalte țări europene. În anii 1920 în România încă era foarte populară arhitectura neoromânească și neobrâncovenească, dar datorită legăturilor strânse cu Franța, Regatul României a mai deschis o cale: calea arhitecturii art déco. În anul 1925 la Paris are loc Expoziția Artelor Decorative, care a adus lumii o arhitectură a viitorului bine definită stilistic și nominativ. Și în România francezii au venit cu acest stil nou. Expoziția Generală și Târgul de Mostre, au fost organizate în toamna anului 1925 la Chișinău, Regatul României. Expoziția s-a desfășurat în Palatul Sfatului și pe teritoriul din împrejurimi, unde au fost amenajate numeroase pavilioane. În acele pavilioane erau amplasate 21 de secții ce prezen

Mulți entuziaști ai prezentului nu mai știu la ce să facă un revival, căci cam de toate s-au făcut datorită altor entuziaști. Acum, dacă să revedem ce s-a aplicat la sfârșitul epocii moderne și începutul epocii contemporane, putem da de renascentism egiptean, roman, gotic, dar și renașterea stilurilor prin intermediul celui mai adecvat stil arhitectural pentru o civilizație: stilul art déco. Prin art déco s-a readus la viață arhitectura americană precolombiană, care a prins bine în fostele colonii spaniole de pe continentele Americane. La noi s-a făcut renașterea tradiționalismului și adaptarea lui la realitățile epocii: arhitectura neoromânească și neobrâncovenească.  În prezent, în multe țări ale lumii se încearcă revenirea la o perioadă mai puțin adorată de mulțime, și anume este vorba despre epoca medievală și moștenirea acesteia. Arhitectura gotică a prins bine și mai târziu, dar arhitectura gotică nu a fost populară pentru construcția caselor pentru clasa de mijloc. Luând în

Harakiri, sau, după cum spun chiar japonezii, seppuku, este un suicid ritualic adoptat în rândul samurailor din Evul Mediu și practicat până în secolul XX. Seppuku - este o tradiție, în mod direct legată de relația dintre suveran și vasal, samurai și daimyo (prinț). Prin urmare, seppuku este un element al relațiilor de putere. Harakiri făcut numai de samurai era privilegiul clasei lor. Suicidul ritual a fost efectuat în următoarele cazuri: dacă suzeranul l-a condamnat la o astfel de pedeapsă sau dacă samurai a fost defăimat și acuzat de trădarea comandantului, el ar putea recurge la seppuku ca auto-justificare, și, astfel, pentru a dovedi nevinovăția și loialitatea sa față de suzeran. După cum se știe, seppuku este o procedură de înfingere a sabiei în burtă, extrem de dureroasă  și chinuitoare. Acest ritual a fost asociat îndeaproape cu conceptele japoneze de vitalitate: au crezut că stomacul este cea mai importantă parte a corpului, care este viața și centrul corpului.