The Bunget

O temă actuală şi contradictorie este cea cu bieţii, nefericiţii refugiaţi din Libia, care cu turmele trec Marea Mediterană în corabii fragile, uneori se îneacă, dar cel mai des ajung la mult răbdătoarea insulă Lampedusa, visând să primească ajutor din partea Uniunii Europene. Nu toate ţările au fost de acord cu decizia Comisiei Europene de acordarea ajutorului refugiaţilor. Nu toate ţările doresc să împartă această misiune cu Italia, care are deja prea multe probleme ale ei. Estonia şi Letonia au refuzat ferm să se alăture iniţiativei, iar Ungaria a declarat că doreşte să construiască un zid la hotar cu Serbia, prin care ilegalii se strecoară spre nord. Mulţi au răspuns cu acuzaţii de "inumanitate". Mol, cum se poate, aceşti oameni au trecut o aşa cale, la patria lor îi aşteaptă dezastre, războaie şi sărăcie, iar aici au şansa de a trăi cumsecade şi nu numai. Poate că aşa e, dar iată că ţările normale din Europa ce au din asta? Cu toţii înţelegem faptul că refugiaţi

Dacă un minor bea şi fumează, atunci întrebarea "de ce?" trebuie adresată părinţilor. Dacă părintele susţine orice variaţie a "legii prohibiţiei" deoarece "copiii pot să cumpere alcool", atunci el demonstrează atitudinea sa apatică faţă de copil.  Aruncă grija pentru copil pe umerii unui sistem atât de efemer cum e statul. Mol, mai bine stau toată ziua şi internet (sau orice alt căcat de ocupaţie inutilă), iar statul să se ocupe de educaţia copilului. Sau oricine altul, cum ar fi bunica, bunicul, vecinii, nu şi eu.  Dacă în casa ta în fiecare noapte face zgomot "balu' cu drojderii", atunci întrebarea "de ce?" trebuie adresată administraţiei municipale care permite un astfel de bal la bloc. Dacă "chioşcurile cu bere" te deranjează, atunci întrebarea "de ce?" trebuie adresată tot administraţiei municipale, care încă nu a dezvoltat conceptul de "târg stradal" în Bălţi. Dacă, într-un mod sau altu

    1   2    3 Am impresia că aproape toată arta contemporană este o nouă haină a împăratului din povestea lui Andersen. Este incredibil cât de bine e descris mecanismul păcălelii publicului contemporan. Haina împăratului ("arta contemporană") nu o poate vedea omul care nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiunile (neprofesionist) sau care este prost. Vrei să pari contemporan, "creativ", educat, liberal et caetera, atunci trebuie să "înţelegi" şi chiar să "iubeşti" arta contemporană. Dar în secolul al XIX-lea, la oameni se păstra destul bun simţ şi "simţ al adevărului" pentru a percepe aceşti meşteri aşa cum meritau, şi, negreşit, să-i numească impostori (ceea ce erau în poveste). Societatea contemporană este atât de chinuită de propagandă, i s-a spălat deja creierii, încât astfel de gânduri lucide, cum ar fi acel că regele este pur şi simplu gol, apar din ce în ce mai rar. Ori oamenii sunt creduli şi se lasă prinşi