Skip to main content

MINIMARŢI TALKS: INFANTILITATEA LUMII A TREIA


O temă actuală şi contradictorie este cea cu bieţii, nefericiţii refugiaţi din Libia, care cu turmele trec Marea Mediterană în corabii fragile, uneori se îneacă, dar cel mai des ajung la mult răbdătoarea insulă Lampedusa, visând să primească ajutor din partea Uniunii Europene. Nu toate ţările au fost de acord cu decizia Comisiei Europene de acordarea ajutorului refugiaţilor. Nu toate ţările doresc să împartă această misiune cu Italia, care are deja prea multe probleme ale ei. Estonia şi Letonia au refuzat ferm să se alăture iniţiativei, iar Ungaria a declarat că doreşte să construiască un zid la hotar cu Serbia, prin care ilegalii se strecoară spre nord. Mulţi au răspuns cu acuzaţii de "inumanitate". Mol, cum se poate, aceşti oameni au trecut o aşa cale, la patria lor îi aşteaptă dezastre, războaie şi sărăcie, iar aici au şansa de a trăi cumsecade şi nu numai. Poate că aşa e, dar iată că ţările normale din Europa ce au din asta?

Cu toţii înţelegem faptul că refugiaţii îşi riscă viaţa încercând să treacă prin Marea Mediterană în Europa, deşi ar putea să treacă în Tunis, unde după revoluţia din 2011 situaţia s-a normalizat, iar ţara se dezvoltă. Război civil nu este, deci e bine. Ar putea pleca în Algeria unde totul este stabil, sau, chiar şi în Ciad sau Niger, unde este pace. Războaie nu-s, deci supravieţuirea este garantată, întrucât aceştia vor putea primi ajutoare şi de la UNICEF. De ce nu fug încolo? Pentru că acolo va fi greu, iar Europa a devenit mai tolerantă şi mai înţelegătoare şi, negreşit, refugiaţii speră să dea de o viaţă fără griji, casă moca, nu lux, dar o viaţă decentă creată din taxele europenilor muncitori. E firesc pentru om să caute să primească mai mult fără mult efort, evident. 

Ce e de făcut cu toţi aceşti refugiaţi când îi vezi venind spre malurile Europei? E simplu, nu trebuie permisă debarcarea. Plutiţi cu vaporul? Nimeni nu v-a chemat încoace. Întoarceţi-vă.

Aceleaşi acuzaţii vor continua să huiduiască această decizie, dar trebuie să înţelegem că această decizie este una bună. Trebuie să înţelegem că multiculturalismul a dat greş. Conlocuirea tuturor raselor, religiilor este imposibilă. Nu putem găzdui toată Lumea Arabă şi Africa Neagră. Europa nu-i atât de mare. Civilizaţia globală este construită pe baza valorilor occidentale pe care lumea a doua şi lumea a treia le vor învăţa, ori vor continua să înoate în sărăcie şi înapoiere. Democraţia liberală, mintea seculară şi garanţia proprietăţii - acestea sunt valorile fără de care este imposibilă dezvoltarea lumii de azi. Asia de Est a învăţat aceste valori, Rusia, unele ţări CSI, chiar şi America Latină mai devreme sau mai târziu vor ajunge la aceste valori. Lumea Islamică, dar şi Africa Neagră însă, nu au nicio şansă.

Europenii trebuie să închidă hotarele şi să ducă o politică dură în privinţa imigranţilor. Dacă vor face acest lucru, atunci deplasarea lor din lumea lor în Europa va fi mai dificilă, dar şi va permite selecţionarea "oaspeţilor" creând cadre calificate de muncă şi lăsându-i să înfrunte pe cont propriu probleme vitale. Oamenii albi şi-au aruncat haina de civilizator şi i-a lăsat pe africani pe cont propriu, ceea ce a dus la o scădere enormă a nivelului de dezvoltare de pe continent. Negrii i-au alungat pe albi, dar nu s-au gândit cum se vor descurca mai departe. Astfel, politica demografică este proastă şi rata natalităţii a scăpat de sub control. Medicina lăsată de europeni nu a reuşit să reducă mortalitatea după plecarea acestora. Ţări precum Zimbabwe sau Angola nu ştiu cum să se dezvolte pentru că au trecut brusc de sub conducerea europenilor pe cont propriu. Valorile europene nu sunt atinse. În ţări precum acestea sărăcia este peste tot, iar cetăţenii se îndreaptă spre Europa în loc să elimine aceste probleme.

Expulzarea paraziţilor, care încearcă să se strecoare în Europa, este calea de ieşire. Imigranţii ilegali trebuie nu numai trimişi înapoi, ci şi interzisă intrarea pe teritoriul European. Nu doar guvernele britanice, letone sau estone trebuie să se ocupe de aceasta, ci şi întreaga Europă. Gastarbeiterii pakistanezi (de exemplu) reprezintă un rău pentru piaţa forţei de muncă şi pentru stabilitatea societăţii, precum şi pentru modernizarea şi dezvoltarea în general. Iar faptul că bieţii şi nefericiţii refugiaţi nu-şi pot construi o viaţă normală acasă reprezintă problema lor! Lumea a treia trebuie să se maturizeze dacă vrea să supravieţuiască, pentru că Europa n-are loc pentru toţi. Probleme lor sunt ale lor şi nu europenii, americanii sau australienii trebuie să le rezolve. Trebuie să fim duri cu lumea a treia sau aceasta va trage la fund întreaga omenire.



Text de: Cătălin Creţu

RBT 2015

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita