MINIMARŢI TALKS: ARTA CONTEMPORANĂ

Am impresia că aproape toată arta contemporană este o nouă haină a împăratului din povestea lui Andersen. Este incredibil cât de bine e descris mecanismul păcălelii publicului contemporan. Haina împăratului ("arta contemporană") nu o poate vedea omul care nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiunile (neprofesionist) sau care este prost. Vrei să pari contemporan, "creativ", educat, liberal et caetera, atunci trebuie să "înţelegi" şi chiar să "iubeşti" arta contemporană. Dar în secolul al XIX-lea, la oameni se păstra destul bun simţ şi "simţ al adevărului" pentru a percepe aceşti meşteri aşa cum meritau, şi, negreşit, să-i numească impostori (ceea ce erau în poveste). Societatea contemporană este atât de chinuită de propagandă, i s-a spălat deja creierii, încât astfel de gânduri lucide, cum ar fi acel că regele este pur şi simplu gol, apar din ce în ce mai rar. Ori oamenii sunt creduli şi se lasă prinşi în aprecierile "experţilor", recunoscând că nu înţeleg nimic în asta şi că-şi încredinţează banii părerilor străine, ori încep să aibă dubii în privinţa la capacităţile lor intelectuale.

Omul care vede că ceea ce i se pare un căcat este denumit drept capodoperă artistică, încetează să mai creadă în sine, începe să-i fie ruşine de faptul că aceasta nu-i place. În cel mai bun caz, el nu va lăuda ceea ce nu-i place, ci doar va utiliza fraze comune pentru a nu trezi întrebări. Cel mai des, el laudă ca să nu pară retardat sau demodat. Mai mult decât atât, el încearcă să caute ceea ce găsesc alţii şi, cu timpul, ajunge la ideea că "ceva este". Fie faptul că tot nu-i place, dar el deja poate să răspundă ce este bun în asta (chiar dacă în interiorul minţii conştientizează faptul că nu-i nimic).

Text de: Cătălin Creţu

Artă de: Helen Frankenthaler (1), Jordy van den Nieuwendijk (2), Erich Reusch (3)

RBT 2015 (c)

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog