Skip to main content

MINIMARŢI TALKS: ALCOOLUL




Dacă un minor bea şi fumează, atunci întrebarea "de ce?" trebuie adresată părinţilor. Dacă părintele susţine orice variaţie a "legii prohibiţiei" deoarece "copiii pot să cumpere alcool", atunci el demonstrează atitudinea sa apatică faţă de copil. 

Aruncă grija pentru copil pe umerii unui sistem atât de efemer cum e statul. Mol, mai bine stau toată ziua şi internet (sau orice alt căcat de ocupaţie inutilă), iar statul să se ocupe de educaţia copilului. Sau oricine altul, cum ar fi bunica, bunicul, vecinii, nu şi eu. 

Dacă în casa ta în fiecare noapte face zgomot "balu' cu drojderii", atunci întrebarea "de ce?" trebuie adresată administraţiei municipale care permite un astfel de bal la bloc. Dacă "chioşcurile cu bere" te deranjează, atunci întrebarea "de ce?" trebuie adresată tot administraţiei municipale, care încă nu a dezvoltat conceptul de "târg stradal" în Bălţi.

Dacă, într-un mod sau altul, consideri că omul degradează din cauza alcoolului, atunci eşti semidoct. Întrebarea "de ce?" adreseaz-o părinţilor şi ţie însăţi. Problema alcoolismului este psihologică şi socială. Un individ devin alcoolic din cauza lipsei de suficienţă şi prezenţei problemelor pe care nu le poate înfrunta. Alcoolismul este o boală. 

Unui alcoolic nu-i pasă ce vodkă este prezentată-n publicitate sau cât costă berea. El bea orice leoarcă doar pentru a "uita". Când alcoolici devine un grup de cetăţeni, atunci problema devine socială şi apare un set de întrebări, răspunsurile cărora ar putea corecta situaţia. De exemplu: "de ce un grup de indivizi din cadrul unui grup geografic de o dimensiune concretă suferă de alcoolism?"

Se bea în oraşele şi regiunile depresive, unde vodka reprezintă unica distracţie şi unica metodă de evadare din putreda realitate cu drumuri şi case dărâmate, cu şomaj şi sărăcie. 

Omul cu suficienţă, care are ocupaţie, niciodată nu va deveni beţiv. Priviţi-i pe francezii şi italienii cu vinul, la belgienii şi nemţii cu berea, la scoţienii şi irlandezii cu whisky. 

Alcoolul este o parte a culturii europene, iar "legile prohibiţiei" mereu au creat probleme noi şi mai grave, cum a fost înflorirea afacerilor mafiote de pe vremea lui Al Capone şi Lucky Luciano. Prohibiţia a distrus de două ori imperii: cel Rus (1914) şi cel Sovietic (1985); dar niciodată nu a scăzut numărul beţivilor.



Text de: Cătălin Creţu
Artă de: Adriaen Brouwer

RBT 2015

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita