BALDEA. POVESTEA SILVANIEI

          Cândva demult, viaţa a fost mai uşoară, oamenii mai buni, iar soldaţii jucau rolul de apărători şi vânători. Ţinuturile existau pentru că obişnuiau să facă schimb de mărfuri, de forţă de muncă, de meşteri calificaţi. Conducătorii locuiau în nişte case asemănătoare cu cele ale oamenilor simpli. Societatea nu era împărţită-n clase cum se face acum. Cândva nu a existat o discrepanţă atât de mare între bogaţi şi săraci. Ţinuturile şi regatele prieteneau fără a manifesta anumite pretenţii sau reproşuri. Totul era mai bine decât roz. Rasa umană locuia într-o societate comună şi înfloritoare. Ţinuturile Medergheciului,Ţenghelerului şi Turostorului s-au unit într-un singur regat sub conducerea unui lider. Astfel a apărut Regatul Silvaniei care a devenit locul celor mai viteji şi mai înţelepţi oameni. Regele Mindaugar era cel mai iubit dintre conducători. Un om cu inimă mare care niciodată nu a ratat şansa de a ajuta un nevoiaş. Fiind al treilea rege al Silvaniei, Mindaugar a devenit cel mai îndrăgit şi puternic lider al regatului. Oamenii din ţinuturile vecine îşi doreau să fie conduşi de Mindaugar, întrucât cu toţii vedeau cum creştea măreţia Silvaniei. Mindaugar a creat un sistem nou de organizare a unui stat care a devenit celebră şi a fost aplicată de alţi lideri din alte ţinuturi. 
          Odată cu prosperarea Silvaniei, au prosperat şi un număr de negustori care au fost nemulţumiţi de unele acţiuni ale lui Mindaugar şi au dorit o schimbare în favoarea lor. Au creat o nişă a lor. Au creat mai multe comunităţi economice şi au început să ridice preţurile la produse. Au deschis târguri noi care vindeau marfă de calitate mai proastă, dar cu un preţ puţin mai mic. Astfel negustorii au împărţit societatea în două clase: boierimea şi prostimea. În acest peisaj a intervenit regele Mindaugar, care nu putea să vadă cum poporul său este dus de nas. Sărăcia a început să apară. Oamenii au devenit mai amărâţi. Mindaugar a dat ordin ca toate preţurile să fie egale în toate târgurile. A poruncit ca toate târgurile să treacă în proprietatea statului şi proclamat un regulament al ţării în care erau scrise legi. Boierimea nu a fost încântată de aceste acţiuni mărinimoase ale regelui şi, în urma unui complot, s-a decis că regele trebuie să fie detronat. Un grup de boieri în frunte cu Kiriac, Ladar şi Ugnnar, l-au arestat pe rege şi l-au dus în Cuibul Pescăruşului, unde a fost întemniţat într-o ogradă cu o casă şi un zid de piatră, păzit de patru mercenari din Lorzand. 
          Regimul lui Mindaugar a fost înlăturat şi a fost instaurat un regim nou în care numărul de conducători este mai mare. Kiriac, Ladar şi Ugnnar au fost aleşi de boierime drept liderii cei mari care conduceau ţara cu o adunare populară din care făceau parte doar boieri. Silvania devine uniune şi se adoptă un nou regulament statal, care contrazice cel mindaugarian. Boierimea îşi face de cap preluând tot controlul asupra comerţului şi încep primul război de cucerire din ultimii patru mii de ani. Uniunea Silvaniei atacă Ţinutul Oxdravei şi-l cucereşte. Autorităţile extrag toate bogăţiile Odravei şi le aduc în Axibor. Populaţia Silvaniei devine din ce în ce mai săracă. Sunt omorâţi dizidenţii. Se adoptă legi inumane. Se creează o lume aparte pentru boierime la o margine de Axibor. Ladar, renunţă la a sa poziţie şi-şi împarte averile prostimii. Din această cauză, boierimea a decis ca Ladar să fie decapitat pentru trădare. Peste un an de conducere a Uniunii, poporul era nemulţumit şi cereau întronarea lui Mindaugar. Boierimea nu şi-a dorit o astfel de acţiune şi a decis să-l omoare pe Mindaugar în locul în care era prizonier. Capul său a fost atârnat de un stâlp din inima Axiborului ca poporul să se teamă. 
           Regimul Uniunii a luat sfârşit în urma unei răscoale de 2 ani care reînfiinţat Regatul şi drept rege a fost ales fiul nelegitim a lui Mindaugar, tânărul Lothar. Viaţa în Silvania s-a schimbat radical, iar Lothar a făcut tot posibil ca să-şi scape poporul de foame. Averile au fost împărţite, boierimea executată, Odrava eliberată, iar Preilis, cartierul boieresc, a fost deschis pentru prostime. În pofida tuturor încercărilor de a lichida sărăcia, nivelul de trai al silvănenilor creştea nesemnificativ. După 2 ani de domnie, tânărul Lothar începe un nou război. Cucereşte Odrava, Regatul Binnein Mor şi Ţinutul Littaniei. Se varsă sânge pentru ca Silvania să înflorească. Cele trei ţinuturi unite devin un loc prosper, iar teritoriile cucerite devin surse ale prosperităţii. 
          Politica expansionistă promovată de Lothar luptă cu o mulţime de regate şi ţinuturi şi lasă în urmă lacuri de sânge şi tumuli de oase. Oamenii din văile munţilor locuiesc într-un adevărat iad. Sărăcia Silvaniei a trecut la ai săi vecini. Foamete, războaie şi orori. 


Text de: Cătălin Creţu

RBT 2015 (c)