„Ajungând la Palatul Sovietelor, Gherasimov și-a dat seamă că i-a mai rămas încă o jumătate de oră. Înaintea intrării principale, la o înălțime mică, erau agățate în aer două baloane. Între ele, pe niște funii groase, se dădea jos un televizor gigantic. Înaintea lui deja se adunase o masă de câteva mii de moscoviți. Ei așteptau.
Ivan Artemievici a intrat în Palatul Sovietelor prin a 38-a scară și s-a ridicat pe ascensorul express. Înaintea lui a apărut imaginea imensă a holului. Marmură, flori, tablouri, sculpturi. Și nu aveau sfârșit sălile de festivități împopoțate... În fiecare hol era prezentă o climă deosebită, ce aparținea doar lui: aerul uscat al stepelor Kazahstanului, aroma grădinilor cu mere ale Ucrainei, mirosul pădurii din Vologda și aerul malului Mării Negre umplut de soare. Ivan Artemievici credea că face o călătorie minunată prin largul țării sale.
Tovarășul Stalin și-a început raportul. În cabinele izolate ale zecilor traducători, instant, se făcea traducerea și transmiterea iscursului conducătorului. Cuvintele tovarășului Stalin, apropiate și pe înțelesul tuturor muncitorilor, se împrăștiau prin lume...
Arhiplin cu sentimente plăcute transmise de această zi minunată, Ivan Artemievici stătea la masă în apartamentul fiului său. Aici erau doctori și pictori, profesori și muncitori, ingineri și militari, rude, prieteni, tovarăși, foști consăteni a lui Ivan Artemievici.”
Fragment din lucrarea Moscova anului 1945. 1939 |
Mai sus am tradus și v-am prezentat un fragment din opera Moscova anului 1945 din anul 1939. Această lucrare este extrem de utopică și este interesant să vezi cum lucra propaganda pentru regim. Toate regimurile totalitare aveau lucrări de acest gen, care vorbesc despre un eventual viitor prosper, nu și despre prezentul mizer. Un rol aparte în propaganda comunistă au jucat arhitecții, care erau visători și doar profitau de ambițiile conducătorului.
Arhitectura viitorului, în viziunea treizeciștilor sovietici, trebuia să fie neapărat utilitară, cu blocuri înalte, cu șosele largi, cu poduri masive etc. Un lucru bun au făcut utopiștii de atunci, au apelat la clasicism atunci când era vorba de arhitectură. Au reintrodus artele frumoase în orașele marelui URSS, astfel progresând fără a neglija tot ce înseamnă vechi, deși demolări în masă au avut loc. În pofida părerii multor indivizi cu privire la arhitectura pompoasă din timpul stalinismului, eu consider arhitectura stalinistă drept un model pentru cei care au bani pentru a construi ceva frumos, dar nu știu ce și cum. Poate dacă vom apela la istorie, vom putea să scăpăm de construcții ca noul complex comercial parizian Les Halles, care a costat avere și este localizat în centrul istoric, astfel fiind un pericol pentru moștenirea arhitecturală din zonă.
Moscova viitorului. 1939 |
În fine, să ne întoarcem la Moscova. Arhitectura viitorului, gândită în anii treizeci, era posibilă numai dacă URSS s-ar fi apucat de treabă și ar fi oprit genocidul popoarelor, distrugerea intelectualilor și anexarea altor state și teritorii străine. Oricum regimul ar fi căzut din cauza economiei foarte proaste și viitorul nu ar fi fost așa cum e descris mai sus. Stalin nu ar fi fost conducătorul întregii lumi, care trebuia să fie pe atunci totalmente comunistă.
Unicul lucru care fi bine să-l preluăm de la acel regim și de la acea perioadă este arhitectura. Cu rele, cu bune, ea a fost mai bună decât ceea ce construim noi acum.
Proiectul stației centrale a Metroului din Moscova. Strada Mare Nikitskaia. D.F. Friedman. 1934 |
Text de: Cătălin CREȚU
Sursă: P.I. Lopatin, I.S. Romanovskii, Moscova anului 1945. 1939
Sursă foto: MCMXXXV
© BUNGET 2016
Comments
Post a Comment