PROIECTUL SNOB: ROT UND WISS FER ELSASS

Ieri, la 24 octombrie, a vut loc o amplă manifestație a regionaliștilor alsacieni în capitala Uniunii Europene, Strasbourg. Marșul a durat câteva ore și s-a încheiat cu un concert de muzică folk și folk-rock specifică Alsaciei.

Mitingul a fost destul de frumos cu lozinci, muzicieni, porturi populare alsaciene și activiști politici. Organizatorii erau reprezentanții partidului regionalist Unser Land. Scopul manifestației e să i se acorde limbii germane alsaciene (Elsässerdeutsch) statut de limbă regională și predarea acesteia în școli. Deși în centrul orașului Strasbourg denumirea străzilor este în franceză și germana alsaciană, această limbă nu are statut oficial de limbă regională și este vorbită doar de indigeni.

Manifestanții fluturau steaguri din diferite regiuni pentru a fi solidari cu celelalte minorități ale Europei. Erau steagurile Bretaniei, Țării Galilor, Țării Bascilor, Alsaciei și Occitanului. Drapelul nou al Alsaciei este roșu și alb pe orizontal și este folosit de către partidul regionalist Unser Land.

Era frumos și pașnic, în comparație cu cele din Moldova sau alte țări est-europene. Tineri nu prea s-au văzut pe acolo. A discutat cu unul dintre organizatori care spunea că după 1918 (anul în care Germania pierde Alsacia în favoarea Franței) și după 1945 (anul în care Germania pierde Alsacia pentru totdeauna) alsacienii sunt privați de drepturi fundamentale, iar limba lor este neglijată, la fel și cultura lor. Alsacienii consideră că Franța face tot posibilul ca să despartă Alsacia de lumea germanică.

E frumos să vezi un oraș atât de frumos cu o arhitectură preponderent germanică unde muzicienii în haine tradiționale să interpreteze muzică alsaciană în timp drapelul lor se flutură în aer. Cel mai important este caracterul democratic al manifestației.

Text de: Cătălin CREȚU
Fotografii de: Cătălin CREȚU

RBT 2015

(c)

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog