CAROL POPP DE SZATHMARY ― PICTORUL

Carul Teatrului Național la parada coronării Regelui Carol I la 10 mai 1881

Carol Popp de Szathmary a fost un pictor și grafician român de etnie maghiară, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul României și unul dintre primii zece fotografi din Europa.

Studioul fotografului îi aducea mulți bani și, anume aici Szathmary își îndeplinea munca în domeniul artelor aplicate: litografia hărților Valahiei, comenzile Ministerului Muncii Sociale pentru desenul drapelelor țării și designul medaliilor naționale, de exemplu „Steaua României”. 


Încă în anul 1864, la comanda Ministerului Culturii și Educației Naționale, pictorul a creat proiectul mormântului lui Mihai Viteazul, rămășițele căruia au fost mutate din Mănăstirea Dealu la Mănăstirea Mihai Vodă. În anul 1872 consiliul municipal al capitalei s-a gândit la crearea unui proiect interesant, dar bizar pentru acel moment. Este vorba despre cărți de joc „pentru ridicarea spiritului patriotic” pe care trebuiau reprezentați domnitori români și eroi ai istoriei naționale. Cu acest proiect primarul Bucureștiului Barbu Vlădoianu s-a adresat la Szathmary. Pictorul a primit comanda cu entuziasm. În calitate de regi au fost aleși: fondatorul legendar al Valahiei Negru Vodă,  Mircea cel Bătrân, Matei Basarab, Mihai Viteazul. În calitate de regine au fost alese: fiica domnitorului moldovean Petru cel Tânăr, soția lui Mihai Viteazul Stanca Izverani. 


În ani 1860-1870 au fost răspândite lucrările lui Szathmary pe cărți poștale, dar și în albume, care reprezentau peisaje, monumente arhitecturale, biserici și catedrale, români în porturi naționale din diferite regiuni.

Biserica Sf. Spiridon din București. 1860

Târg la Câmpulung-Muscel

O parte din aceste lucrări au devenit exponate la Expoziția Universală de la Paris în anul 1867 și cea din Viena din 1873. La Paris, în calitate de model pentru pavilionul României a servit clădirea Mitropoliei Curtea-de-Argeș, fotografia căreia pictorul român a trimis-o arhitectului Ambroise Baudry (1838-1906). Pentru ideea pavilionului Szathmary a primit o mențiune specială.


La expoziția din Viena, Szathmary a intrat în lista comisiei pavilionului românesc, a participat la crearea cataloagele cu colecția porturilor naționale. Pentru aceasta a primit o medalie în domeniul artelor aplicate și designului industrial.

Conducătorul comisiei organizatoare a expoziției, Carol Davila, a trimis din Viena o scrisoare familiei sale la 2 iulie 1873. În acea scrisoare acesta a descris dragostea pictorului Szathmary față de munca sa și cât de activ era în organizarea expoziției, spre deosebire de alți conaționali ai săi, care se foloseau de venirea în capitala imperiului Habsburgilor doar pentru a se distra. Davila scria: „Singurii oameni care lucrează sunt doctorului Bernat și Szathmary. Ceilalți se distrează, se plimbă, iar pavilionul nostru chiar merită premiul cel mare”.


În anii ce urmau pictorul continua munca activă, dar veniturile au devenit mai mici în legătură cu numărul comenzilor. Clienții își doreau mai mult fotografii, și nu tablouri. De aceea Szathmary a fotografiat în anul 1873 prințesa română (32 de fotografii mari pentru prețul de 6 franci bucata) și alți aristocrați. În anul 1868 pictorul a creat o serie de tablouri despre pelerinajul lui Carol I prin mănăstirile țării.

Vizita lui Carol I la Mănăstirea și Cetatea Neamțului. 1868

Vizita domnească la o mănăstire de maici. 1868

Szathmary a mai avut și rolul de pictor militar. Acesta fusese corespondentul a două ziare străine: ziarul britanic London News și ziarul german Illustrierte Zeitung. Pe timpul luptelor armatei ruse în Bulgaria, după care Osman pașa a capitulat la Plevna, Carol Popp de Szathmary făcea schițe.

Pe timpul pelerinajului militar, Szathmary a desenat nu numai scene de război, ci și populațiile pe care le întâlnea: bulgari, turci, țigani. Astfel, pictorul a creat o întreagă serie de tablouri cu țărani, comercianți și meșteșugari. Dânsul des vizita iarmaroacele diferitor orașe căutând locuri frumoase pentru noi picturi. 

Cerchez călare. 1878

Grup de țigani lângă bordei

Trebuie menționat faptul că Szathmary știa foarte bine populația Europei de sud-est pentru că muncea în țările vecine din propria inițiativă sau la comandă. Între 1849 și 1885 pictorul a făcut niște călătorii prin Serbia, aducând de acolo o colecție bogată de acuarelă și fotografii ale costumelor naționale. O parte din acea colecție a fost achiziționată de către muzeele din Belgrad în anul 1936.


Pictorul a fost foarte apropiat de familia conducătorilor sârbi. Acesta comunica cu membrii familiei regale și picta pentru ei. La comanda curții Szathmary a pictat portretele deputaților sârbi în frunte cu principele Serbiei Milos Obrenovic (1780-1860) în timpul vizitei lor la București în 1859, când Milos a revenit la tron după abdicarea lui Alexandru Karagheorghe. A pictat urcarea pe tron a cneazului sârb Milan Obrenovic al IV-lea (1854-1901), care în anul 1882 a devenit rege al Serbiei ca Milan I, dar și primirea paradei ostașilor de către Carol I și Milan I. Aceste tablouri se află la Muzeul Național al Serbiei din Belgrad.


Lucrarea finală din campania militară a fost albumul foto „Souvenir din Resbelul 1877-78”, în care au fost înveșnicite coloanele militare mărșăluind, escadrilele cavalerești, bateriile artilerești și alte elemente importante ale războiului. Pe lângă asta, dânsul a mai creat și o serie de picturi „Marele conducător” pentru colecția regală.

Intrarea lui Carol I într-un sat bulgar. 1877

M.S. Regele Carol I cu suita

Istoricii scriu că Szathmary, devenit pictor și fotograf celebru, nu mai lucra în studioul său de unul singur. Avea o mulțime de asistenți, iar studioul era condus de către soția sa Ana.


Ultima lucrare importantă a pictorului a fost un album litografic de la parada din 10 mai 1881 din București, dedicată coronării primului rege al României Carol I. Albumul a fost creat împreună cu colegii lui Szathmary: cehul Franz Duschek (1830-1884) și neamțul Andreas Reiser (1840-1898), care avea propriul studiou pe Calea Victoriei. Fotograful neamț era născut la München, iar în România lucrase în anii 1872-1883, după care a plecat în Egipt, înființând studiouri la Cairo și Alexandria.


Albumul coronării are și o istorie interesantă. La 11 mai 1881 în București ploua, iar din acest motiv fotografiile paradei au ieșit proaste. Acest fapt l-a întristat pe Szathmary și dânsul a decis să nu mai fotografieze deloc și s-a dedicat definitiv picturii. 

Ceasornicari, giuvaieri și argintari

Cortegiul Caretașilor

Cortegiul agriculturii

Societatea constructorilor

Cortegiul Comerțului

Băuturi gazoase

Nu mi se pare just faptul că astăzi despre Szathmary se vorbește mai mult ca fiind fotograf, nu și pictor, Chiar și ziua de naștere a pictorului a fost numită în România ca fiind Ziua Artei Fotografice. În anul 1989, la Köln, cu ocazia a 150 de ani de la apariția fotografiei, istoricul Karin Schuller-Prokopovitsch a publicat un studiu legat de una dintre cele mai importante lucrări a lui Carol Popp de Szathmary: albumul foto „România” din 1869. 

Lucrările pictorului se găsesc în colecțiile Academiei Române, Muzeului Național de Arte al României, Bibliotecii Universitare din Iași, Institului Istoriei Artelor G. Oprescu.







Text de: Cătălin CREȚU

Sursă foto: Wikimedia Commons


© BUNGET 2016