În iulie m-am odihnit la mare în România, iar vechiul şi fermecătorul oraş românesc de pe malul Mării Negre era aşezat pe aproape. Am vizitat oraşul Constanţa şi timp de o zi am hoinărit prin el şi am văzut o mulţime de chestii. Arhitectura este impresionantă, dar chinuită de timp şi apatie. Ceea ce ar trebui să fie o perlă a Mării Negre, astăzi, este un oraş trist. Deşi am văzut mulţi turişti prin centru, dacă Mazăre ar fi fost un om înţelept, turişti puteau fi şi mai mulţi. Mai găseşti un art-nouveau, un art-deco, un modernism socialist, un neoromânesc, un bizantin, un oricare element al unei urbe europene. Este frumos să vezi unele monumente de arhitectură restaurate frumos şi îngrijite, însă cele "falite" sunt mai multe. În blocuri vechi, interbelice, astăzi părăsite de stăpâni, locuiesc ţigani de modă veche, care nu au transformat acele bijuterii arhitecturale în nişte cutii de piatră cu o formă mai ciudată, dar murdare, pline cu gunoi şi fără geamuri sau uşi normale.
Constanţa merită reabilitată. Constanţa are un trecut frumos şi trebuie să înflorească din nou. Ar fi minunat dacă autorităţile de la Bucureşti şi de la primăria Constanţa se vor apuca de treabă şi vor investi în acest oraş precum s-a făcut cu Batumi, în Georgia.
Text de: Cătălin Creţu
Foto de: Cătălin Creţu
RBT (c)
2015
Comments
Post a Comment