Skip to main content

PROIECTUL SNOB: CASE DIN CONSTANŢA


În iulie m-am odihnit la mare în România, iar vechiul şi fermecătorul oraş românesc de pe malul Mării Negre era aşezat pe aproape. Am vizitat oraşul Constanţa şi timp de o zi am hoinărit prin el şi am văzut o mulţime de chestii. Arhitectura este impresionantă, dar chinuită de timp şi apatie. Ceea ce ar trebui să fie o perlă a Mării Negre, astăzi, este un oraş trist. Deşi am văzut mulţi turişti prin centru, dacă Mazăre ar fi fost un om înţelept, turişti puteau fi şi mai mulţi. Mai găseşti un art-nouveau, un art-deco, un modernism socialist, un neoromânesc, un bizantin, un oricare element al unei urbe europene. Este frumos să vezi unele monumente de arhitectură restaurate frumos şi îngrijite, însă cele "falite" sunt mai multe. În blocuri vechi, interbelice, astăzi părăsite de stăpâni, locuiesc ţigani de modă veche, care nu au transformat acele bijuterii arhitecturale în nişte cutii de piatră cu o formă mai ciudată, dar murdare, pline cu gunoi şi fără geamuri sau uşi normale.

Constanţa merită reabilitată. Constanţa are un trecut frumos şi trebuie să înflorească din nou. Ar fi minunat dacă autorităţile de la Bucureşti şi de la primăria Constanţa se vor apuca de treabă şi vor investi în acest oraş precum s-a făcut cu Batumi, în Georgia. 

































Text de: Cătălin Creţu
Foto de: Cătălin Creţu

RBT (c)
2015

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita