Mă uit în ochii tăi şi mă gândesc
De pe ce tărâm ai venit tu oare?
Din Valhala, din poveşti?
De unde vii tu, încântătoare?
Şi dacă pleci, ce voi simte eu?
Mă voi pierde în neştire?
Mă voi pierde în egoul meu?
Dacă da, atunci cu cine?
Nu vreau să rămân singur,
Chiar dacă sunt doar eu cu mine,
Chiar dacă lumea mă urăşte,
Chiar dacă nu voi fi cu tine.
În lumea-n care nimic nu mă priveşte,
Indiferent de realitate,
Nici măcar egoul nu mă iubeşte
Şi el lipsit total de libertate.
Când te văd zâmbind în aparenţe
Mă gândesc la adevărul crunt.
Ideea e că sunt nemernic,
Un tânăr fercheş şi bolund.
Sunt convins că niciodată,
Niciodată nu ne vom întâlni,
Niciodată nu-ţi voi uita privirea
Şi cu asta voi trăi.
Autor: Cătălin Creţu
(c) RBT 2014
Comments
Post a Comment