aud cum se așterne o liniște infernală
deasupra capului meu. iar eu cântând,
mă aștern pe foaie ca o aureolă polară.
deasupra capului meu se aud ielele
fluierând.
aud cum strigă fanfarele speriate.
sunt speriat și eu de rând cu ele.
habar n-am de ce țipă felinarul,
habar n-am de ce mă cheamă fluierând
acele iele.
văd două fete alergând, văd cum cade
o frunză chinuită, bătută de vânt.
văd în loc de parc un ansamblu de baricade.
văd cum cad copacii rând pe rând,
la pământ.
jandarmii se grăbesc să bată activiști,
foarte triști, spălați la creier cu buretele,
foarte atent, ei, în loc de mii de artiști,
dau pe spate cu bulanul, conduși de
neocomuniști,
controlând numai scheletele.
e o lume murdară, plină de orori.
monștrii conduși de ale sale instincte
merg pe străzi, surzi, proști și chiori.
ei se inspiră din transformarea caselor
în morminte.
Comments
Post a Comment