Pe vechiul tărâm al vlahilor,
Printre păduri și mlaștini,
Trolii răi și teribili au trăit,
Fugărind localnicii spre alte baștini.
Trolii mâncau localnicii,
Oamenii se temeau și fugeau.
În momentul în care luna apărea,
Oamenii în case se ascundeau.
Anii au tot trecut,
Iar oamenii au devenit mai puțini.
Trolii blestemați ai dracului,
S-au apucat să mănânce cabalini.
Nimic nu se putea schimba,
Nici cavalerii dacici, curajoși,
Nu puteau omori dihaniile,
Oricât ar fi ei de chipoși.
Într-o noapte rece, fără lună,
Kandaon a venit în ajutor.
Trolii fost-au alungați de zei
În Scandinavia, la frații lor.
Trăit-au trolii în Carpați,
Trăit-au dihaniile satanice aici.
Fost-au trolii de origini sudice,
Fost-au strămoșii celor mici.
De-acum se aud țipete,
Unde-s păduri și mlaștini,
Unde trăiau cândva trolii,
Unde curgeau mii de lacrimi.
De orice urgie ne va apăra
Zeii noștri cei puternic și miloși.
Vor sări în ajutor oamenilor,
Vor crește un popor de curajoși.
Autor: Cătălin Crețu
(c) RBT 2014
Comments
Post a Comment