ÎMPART APUSUL CU SÂNGE TÂNĂR, ACIDULAT

Aş vrea eu să trăiesc cu tine,
Să mă trezesc devreme dimineţile;
Ca să împărţim între noi şi rău şi bine,
Ca să fiu fericit din toate părţile.

În weekend să mergem la un film,
Sau la cumpărături, sau să ne plimbăm prin ploi.
Vreau să avem aceeaşi casă, să fim puţin mai fini,
Să fim nişte rebeli, împreună, amândoi.

O să te apăr de fulgere şi gânduri nebune,
O să am grijă ca să-ţi fie bine întruna.
Să te sărut în fiecare dimineaţă, cu pasiune.
Totul, deoarece pentru mine dragostea e numai una.

Aş vrea să împart cu tine orice momente,
Să-mi fii prietenă, şi iubită, şi sufletul meu pereche.
Să-mi dai mii de clipe evidente,
Să-mi şopteşti vorbe frumoase întruna, la ureche.

Când vei veni, bineînţeles te voi aştepta.
Mi se va deschide inima, şi te va primi cu drag.
Tot mă întreb: ce să îţi spun atunci?
Cu ce cuvânt să te alint pe acest meleag?

Când vei veni, îţi voi uita trecutul,
Iar amintirile deja nu vor mai fi.
O să-mi recuperez de-acum pierdutul.
Acum îţi voi arăta că şi eu pot iubi.

Îmi pare rău că te-am jignit, să ştii...
Dar viaţa e mai palpitantă când rişti.
Un simplu joc al unui geniu, alergând prin vii.
Alergând fără frică printre mase de oameni trişti.

Cred într-un viitor comun al nostru.
Voi face orice să fie aşa cum va fi mai bine.
Singurătatea ce mă-nconjoară, creează un monstru,
Dar acesta va muri când voi fi cu tine.

Autor: Cătălin Creţu

(c) RBT 2014

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog