Skip to main content

RAGNAROK I



Era o noapte seacă, iar soarele încă nu a apus.
La o întâlnire cu moartea dansăm pe oase de vite.
Doisprezece cai albi alergau în jurul taberei noastre,
Doisprezece cavaleri de aur ale pădurii mele iubite.
Unul mai fermecător ca altul. Doisprezece bravi ostași.
Douăsprezece flori aurite ți le strâng din grădina lui Belzebub.
Un alt moment antinevralgic. O altă oaste.
Mefistofelică atmosferă văratecă...
O planete în formă de cub...


Se creează senzația unui moment de singurătate,
Deși suntem mai mulți...


Patru troli au tresărit. Au atacat urgia.
Marii ostași a lui Zamolxis. Marii apărători ai pădurii.
Se aud țipete și glămujdeală toată România.
Zbor capete de trădători întru lichidarea urii,
Întru salvarea lumii.


Se aud cum țipă caii chemați la luptă de biata natură.


Se aud trolii urlând sălbatic, dar cu o tonalitate pură.
Lipsiți de cultură.
Inspirați de natură.


Sclavii mor unul după unul. Gata cu tirania.
S-au ridicat cei înțelepți, cei puternici cu duhul.
Cer libertatea esențialului. Cer să moară trufia.
Clopotul străbunilor bate tare, penetrând văzduhul.


Deasupra mea zboară un vultur. Era mai fioros ca urgia.
Aducea vești bune nobilului nostru rege.
Cică s-au răsculat și alții. Pe Câmpia Mierlei iarăși se luptă.
Răscoala mondială pe care nimeni nu e în stare să o nege.
Lorzii noștri, care luptau cot la cot cu noi,
Pierdeau din frică și deveneau mai agresivi.
Conții, nobilii, clăcașii, toți la luptă sunt egali,
Toți pământenii la luptă sunt activi.
Murit-au dacii? Murit-au slavii?
Murit-au copiii României?
Murit-au celții? Murit-au bravii?
Murit-au dușmanii urgiei?


Cât timp o să mai îndurăm sărăcia?
Cât de des o să organizăm proteste?
Cât timp o să mai stea îngenuncheată omenia?
Când, dacă nu acum, o să trecem peste?


A venit timpul să o luăm de la început.
A venit timpul să scoatem lumea din iesle.






Autor: Cătălin Crețu

(c) RBT 2014
 

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita