ARHITECTURA FASCISTĂ SPANIOLĂ

Francisco Franco a fost la conducerea Spaniei din 1939 până în 1975, adică mult mai mult decât Mussolini, Hitler sau Stalin. Pe parcursul „domniei” sale regimul franchist se transforma treptat din dictatură fascistă în  autoritarism tehnocrat. De aceea, arhitectura franchistă pe care o putem compara cu celelalte arhitecturi totalitare îmbină construcțiile anilor 1940-1950. 

Elementele specifice ale acestei arhitecturi sunt legate de conceptul național-catolicismului, adică cu apelarea la rădăcini cu hegemonia totală a ideologiei catolice. Interesul către național nu se afla în centrul altor arhitecturi totalitare, care subliniau misiunea sa mondială.

Arhitectura bisericească nu a fost deloc prezentă în URSS și nu juca niciun rol în Germania. Numai în Italia, ca fiind centrul catolicismului mondial, locul acesteia arhitecturi a fost mai important. Însă nu a fost element central. Mussolini finanța templele moderniste ca fiind parte din proiectele sale cunoscute ca citta di fondazione, în timp ce Vaticanul continua să comande eclecticul de modă veche.


Valea căzuților

Creația arhitecturală centrală a franchismului este complexul Văii căzuților. Acesta a fost construit de principalul ideolog al stilului Pedro Muguruza împreună cu Diego Mendez în anii 1940-1958. Acesta este locul unde a fost înmormântat fondatorul Falangăi fasciste Jose Antonio Primo de Rivera și memorialul căzuților în Războiul civil din 1936-1939. În centru se află o mănăstire, iar după aceasta, în stâncă, se află bazilică subterană (cea mai mare din lume, 260 m), pe stâncă se află o cruce grandioase (cel mai mare din lume, 150 m).

Mănăstirea Escorial

Stilistica este orientată spre arhitectura originară și brutală a palatului-mănăstire din apropiere numit Escorial, construit de către Juan de Errera pentru regele Filip al II-lea în anii 1563-1584. În Escorial a fost creată varanta monumentală și severă a arhitecturii renascentiste, care a devenit stil național spaniol în secolele XVI-XVII. Ca stil, la fel și ideea Escorialei, ce fusese o vizualizare nemaipomenită a legăturii dintre puterea laică și sacrală, a devenit orientarea de bază a arhitecturii franchiste.


Ministerul Aerului

Clădirea Ministerului Aerului (Ministerio del Aire) din Madrid a fost construită după proiectul lui Luis Gutierrez Soto în 1943-1958. Gutierrez a fost fanul lui Albert Speer și în anii 1949-1950 a mers în Germania pentru studierea construcțiilor lui Speer. Oricum clădirea ministerului a ieșit foarte națională. Un exemplu ușor de observat a fost același Escorial, motiv pentru care orășenii a numit-o Monasterio del Aire.

Castelul Alcazar din Toledo

Totodată Gutierrez s-a orientat după castelul fortificat Alcazar din Toledo. Un alt model din stilul lui Juan de Errera.

Apărarea eroică a Alcazarului din Toledo în anul 1936 (care oricum a fost luat de republicani) a fost unul dintre elementele cheie ale ideologiei franchiste. 


Universitatea din Gijon

Universitatea muncitorească din Gijon, din Asturia, nordul Spaniei, este cea mai 

clădire din țară (270 000 m pătrați). Universitățile muncitorești au reprezentat un element cheie din proiectele sociale ale franchismului. Cea din Gijon a fost construit de către Luis Moya în 1948-1957. Ideea e cea de oraș ideal. Stilul general iarăși se asociază cu Escoriala, dar citate directe nu-s, și, această temă nu este unică aici.

Formele clădirilor te duc cu gândul la niște aluzii la construcțiile antichității clasice și creștine, renascentismului italian, și barocco european și spaniol. Astfel, turnul de 117 m ne aduce aminte de minaretul legendar din Sevilla, iar templul universitar citează renascentismul cu elemente ale Sofiei constantinopolene și templelor din barocco roman.

Universitatea din Gijon este un exemplu de arhitectură deșteaptă și frumoasă arhitectură a istorismului cu multe sensuri. Această arhitectură vizualizează acea bogăție intelectuală mondială la care încearcă să-i împingă pe studenți universitatea muncitorească.


Sanctuarul Arantzazu

Regimul lui Franco a fost mai puțin totalitar ca cel hitlerist sau stalinist. Apariția clădirilor non-mainstream a fost posibilă aici, deși nu era binevenită.

Sanctuarul Arantzazu este locul slăvirii statuii Fecioarei Maria, apărătoarei regiunii Guipuzcoa din Țara Bascilor. Acesta a fost construit pentru franciscani care au câștigat concursul prin arhitecții Francisco Javier Saens și Luis Laorga în anii 1950-1955. Arhitectura modernă, care unit formele Escorialei cu romanica și modernismul, a speriat conducerea bisericii catolice spaniole, care a renunțat să sfințească clădirea. Slujbe s-au făcut, însă inaugurarea a avut loc tocmai în anul 1969.

Edificiul Spania

Edificiul Spania ( Edificio España) este una dintre cele mai iconice clădiri ai Madridului construit în stilu neobarocco între 1948 și 1953. O clădire impunătorare care cucerește privirile trecătorilor și care aduce aminte de high-riseurile staliniste din Moscova, Kiev, Varșovia și București. Aceasta fusese cea mai înaltă clădire în Spania (117m), înainte de construcția Torre de Madrid (construit de același Joacquim Otamendi) în 1957. 

Text de: Cătălin CREȚU

Sursă foto: Wikimedia Commons, Flickr, Redacția Bunget

© BUNGET 2016