CONSECINȚELE ZILEI DE 23 AUGUST

Polonia atacată de soldatul sovietic

Parada de la Brest-Litovsk

Parada comună a Wehrmacht-ului și a Armatei Roșii în Brest (germană Deutsch-sowjetische Siegesparade în Brest-Litowsk.) a fost trecerea unui marș solemn pe strada principală din orașul Brest (Belarus) care a avut loc la 22 septembrie 1939 în timpul procedurilor oficiale pentru transferul orașului Brest și cetății Brest părții sovietice în timpul invaziei Poloniei de către Germania și trupele Uniunii Sovietice. La aceată paradă a participat divizia a XIX-a a corpului motorizat Wehrmacht (comandant - generalul trupelor de tancuri Heinz Guderian) și trecerea ulterioară a brigadei de tancuri armatei a 29-a roşie (comandant de brigadă - Semion Krivoșein).


Transmiterea orașului a avut loc conform protocolului sovieto-german de instalare a liniei de demarcare pe teritoriul fostului stat polonez, semnat la 21 septembrie 1939 de către reprezentanții conducerii armatelor sovietice și germane. 

Heinz Guderian (centru) și Semion Krivoșein (dreapta)

Pactul Ribbentrop-Molotov

Acest eveniment este cea mai mare dovadă a faptului că cel de-Al Treilea Imperiu German și URSS aveau aceleași interese, și, liderii acestor state își doreau să cucerească Europa împreună. Vă spun despre această paradă din 21 septembrie 1939 ca să aduc aminte de pactul Ribbentrop-Molotov semnat la 23 august 1939 de către ministrul afacerilor externe al celui de-Al Treilea Imperiu German Joachim von Ribbentrop și ministrul Uniunii Sovietice Veaceslav Molotov. 

Pactul a dus la ocuparea Poloniei, Basarabiei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Careliei, etc. de către aceste două imperii cu lideri ambițioși și fanatici. Acest pact criminal a împărțit Europa între doi aliați, care aveau un apetit puternic de extindere și subjugare. Al Doilea Război Mondial a fost început de aceste țări, iar acum una dintre ele se declară victimă învingătoare. Paradele militare rusești de astăzi tot vorbesc despre victoria unui popor subjugat (cel sovietic) care a mai și eliberat Europa de fasciști. Chiar dacă fascismul și-a continuat existență în Spania și Portugalia până în anii '70, rușii oricum declară că l-au învins. Kremlinul nu mai vrea să se vorbească despre soldații georgieni, ucraineni, bieloruși, ceceni, kazahi, care au luptat în acel război împotriva Germaniei. Cu atât mai mult nu se vorbește de eroii britanici, francezi sau americani, care contribuiseră cu mai multe în acea victorie (trebuie subliniate luptele din Africa, unde a fost irosită cea mai mare parte din resursele Germaniei și Italiei, dar și luptele din Oceanul Pacific dintre Japonia și Statele Unite). 

Agitație antisovietică sârbească

Întoarcerea armelor

Astăzi e ziua când unii vorbesc de întoarcerea armelor în România anului 1944 și despre „trădarea” lui Mihai I, alții vorbesc despre pactul menționat mai sus și despre consecințele acestuia asupra Basarabiei, iar ceilalți comemorează victimele nazismului și stalinismului. 

23 august este cu siguranță o zi importantă pentru România, dar sunt subliniate doar unele detalii, mai cu seamă cele din 1944. Această zi provoacă multe polemici și lasă doar conflicte nerezolvate dintre istorici sau simplii cetățeni români. Dacă vorbim despre trădare, atunci omitem foarte multe detalii. Cel mai important detaliu omis în astfel de discuții este cel care ne reprezintă partea rușinoasă din istoria noastră: România a fost un stat fascist de tip național-creștin care se ocupa cu exterminarea evreilor și țiganilor, cucerirea teritoriilor străine și, negreșit, slujba de marionetă a celui de-Al Treilea Imperiu German. La 23 august 1944 a avut loc eliberarea de sub regimul criminal a lui Antonescu, dar din păcate, a mai fost și trecerea României în mâinile hienelor comuniste. De ceea ce s-a întâmplat după cel de-Al Doilea Război Mondial este de vină tot poporul. Lovitura de stat de la 23 august a fost cel mai rațional pas al României, care a reușit să salveze țara de dezbinare completă. Datorită acestui pas România a reușit să recupereze Ardealul indicând la negocieri rolul ei în lupta pentru pace. 

Întoarcerea armelor a fost salvarea multor țări, precum Finlanda sau Bulgaria. Întoarcerea armelor a fost necesară pentru a scăpa de piatra ce scufundase Europa, cel de-Al Treilea Imperiu German.

Regele Mihai I al României

Text de: Cătălin CREȚU

Sursă foto: Wikimedia Commons, Yaoayao


© BUNGET 2016