BLOCUL CU ELEFANȚI

Orașul Paris este un loc unde poți găsi aproape toate stilurile arhitecturale posibile. O muțime de monumente de arhitectură te atrag tot timpul și nu te lasă deloc dezamăgit. Blocurile locative monumentale sunt practic peste tot, chiar dacă mai sunt și clădiri publice nemaipomenite.

În perioada anilor 1920-30 Parisul a cunoscut un număr mare de construcții art deco și moderniste, care variau și se deosebeau prin influența arhitecturii haussmanniene. Perioada belle époque a fost acea perioadă care a lăsat cele mai frumoase clădiri din oraș, iar moștenirea arhitecturii de atunci a continuat să se dezvolte și în epoca art deco. Deși erau foarte populare clădirile deco moderne, art deco și streamline moderne, în perioada interbelică, preponderent în anii 1920, se construiau și frumuseți neoclasiciste sau neohaussmanniene. În România a avut loc un fenomen asemănător, care ținea de arhitectura neoromânească și neobrâncovenească.

Plimbându-mă prin oraș, am întâlnit o clădire care mi-a cucerit atenția prin niște elefanți în calitate de mascaroni. Blocul era situat lângă celebra și frumoasa Grădină Luxemburg, pe strada Auguste Comte 7. Căutând puțin prin Google niște informație am aflat că a fost construit în anul 1923 de către arhitectul Henri Delormel. Exteriorul este bogat în toate. Ușa este de lemn și e superbă. Balcoanele sunt și ele din lemn, iar coloanele sunt și mai impunătoare. Cele mai interesante elemente al acestui bloc sunt capetele de elefant pe fațadă.

A doua zi am încercat să pătrund în bloc și să-l examinez puțin. Interiorul este frumos, deși mai simplu. Cele mai interesante elemente din interior sunt sculpturile dedicate ostașilor francezi căzuți pentru patrie în Primul Război Mondial. Curtea este utilizată doar pentru circulația muncitorilor și locatarilor dintr-o parte a blocului în alta.

În principiu, chiar dacă sunt fan al arhitecturii art deco, niciodată nu voi accepta un oraș fără arhitectură de acest gen. Chiar îmi pare bine că s-a construit așa ceva în anul 1923 și că alții continuă să construiască acest tip de blocuri și astăzi (Germania și Anglia).

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog