Orașul Paris este un loc unde poți găsi aproape toate stilurile arhitecturale posibile. O muțime de monumente de arhitectură te atrag tot timpul și nu te lasă deloc dezamăgit. Blocurile locative monumentale sunt practic peste tot, chiar dacă mai sunt și clădiri publice nemaipomenite.
În perioada anilor 1920-30 Parisul a cunoscut un număr mare de construcții art deco și moderniste, care variau și se deosebeau prin influența arhitecturii haussmanniene. Perioada belle époque a fost acea perioadă care a lăsat cele mai frumoase clădiri din oraș, iar moștenirea arhitecturii de atunci a continuat să se dezvolte și în epoca art deco. Deși erau foarte populare clădirile deco moderne, art deco și streamline moderne, în perioada interbelică, preponderent în anii 1920, se construiau și frumuseți neoclasiciste sau neohaussmanniene. În România a avut loc un fenomen asemănător, care ținea de arhitectura neoromânească și neobrâncovenească.
Plimbându-mă prin oraș, am întâlnit o clădire care mi-a cucerit atenția prin niște elefanți în calitate de mascaroni. Blocul era situat lângă celebra și frumoasa Grădină Luxemburg, pe strada Auguste Comte 7. Căutând puțin prin Google niște informație am aflat că a fost construit în anul 1923 de către arhitectul Henri Delormel. Exteriorul este bogat în toate. Ușa este de lemn și e superbă. Balcoanele sunt și ele din lemn, iar coloanele sunt și mai impunătoare. Cele mai interesante elemente al acestui bloc sunt capetele de elefant pe fațadă.
A doua zi am încercat să pătrund în bloc și să-l examinez puțin. Interiorul este frumos, deși mai simplu. Cele mai interesante elemente din interior sunt sculpturile dedicate ostașilor francezi căzuți pentru patrie în Primul Război Mondial. Curtea este utilizată doar pentru circulația muncitorilor și locatarilor dintr-o parte a blocului în alta.
În principiu, chiar dacă sunt fan al arhitecturii art deco, niciodată nu voi accepta un oraș fără arhitectură de acest gen. Chiar îmi pare bine că s-a construit așa ceva în anul 1923 și că alții continuă să construiască acest tip de blocuri și astăzi (Germania și Anglia).
Text de: Cătălin CREȚU
Sursă foto: Redacția Bunget/Cătălin CREȚU
© BUNGET 2016
Comments
Post a Comment