Skip to main content

NAVELE EPOCII ART DECO



Până la cel de-Al Doilea Război Mondial nu se făceau zboruri civile peste ocean și pentru a călători de pe un continent pe altul trebuia să faci apel la transportul maritim. Pluteau cu pacheboturi, din care cele mai mari aveau lungimea mai mare de 300 m, fiind mult mai masive decât cele de la începutul secolului. Astfel, nava franceză „Normandie” și nava engleză „Queen Mary”, construite încă în anii 1920, în funcțiune au fost puse în anii 1930, iar pachebotul mai mic britanic, „Queen Elizabeth”, a fost pus în funcțiune tocmai în anul 1940. „Normandie” și „Queen Mary” în timpul construcției luptau pentru titlul celui mai mare pachebot, iar după, celui mai rapid din istorie, astfel furând unul de la altul câștigul pentru deplasările peste ocean în timp record. Toată planeta urmărea această rivalitate, la fel cum urmărea și rivalitatea dintre  Chrysler Building și Empire State Building, care luptau pentru titlul celui mai înalt zgârie-nori.


Pacheboturile erau proiectate de cei mai buni ingineri ai vremii, iar la interiorul acestora lucrau cei mai buni pictori și arhitecți. Astfel, pacheboturile erau considerate ca fiind adevărate capodopere ale epocii, la crearea cărora, participau inginerii, arhitecții, sculptorii, pictorii și decoratorii. În interiorul navelor (conform opiniei publice, interiorul navei „Normandie” era cel mai frumos) domina veselia veșnică: spuma vinul de Champagne, cânta muzică swing jazz. Călătoria peste Oceanul Atlantic a fost o sărbătoare (bineînțeles că numai pentru cei bogați), dar în timp ce navele deveneau tot mai rapide, sărbătoarea se termina tot mai repede. Treptat, popularitatea sărbătorii a condiționat crearea unor noi pacheboturi în perioada postbelică, croazierele.


Redacția Bunget a adunat imaginile pacheboturilor art deco faimoase. Aproape toate aceste nave au murit. Din trei giganți au rămas doar „Queen Mary”, care servește drept hotel în Long Beach.


Île-de-France


Proprietar: Compagnie Generale Transatlantique

Lungime: 241 m

Numărul maxim de pasageri: 1786

Prima cursă: 1927

Retras: 1959


Primul pachebot art deco. Navele precedente erau clasiciste în interior. „Île-de-France” a avut 8 camere de lux, care erau numite în cinstea celor mai faimoase castele din regiunea Île-de-France. Fiecare dintre camere era decorată de cei care au decorat celebra Expoziție a artelor decorative din Paris în anul 1925.












Kungsholm


Proprietar: Svenska Amerika Linjen

Lungime: 181,32 m

Numărul maxim de pasageri: 1428

Prima cursă: 1928

Retras: 1965


Nava a fost proiectată de către arhitectul Karl Bergsten. Acesta a fost autorul pavilionului suedez la Expoziția artelor decorative din Paris în anul 1925, dar și unui număr mare din Suedia. 











Hikawa Maru


Proprietar: Nippon Yusen Kabushiki Kaisha

Lungime: 163,3 m

Numărul maxim de pasageri: 331

Prima cursă: 1930

Retras: 1960



Unul dintre cele trei pacheboturi japoneze, numit în cinstea sfintelor locuri shintoiste. Aceste circula între Yokohama, Vancouver și Seattle. Această navă este pe jumătate pentru pasageri, iar cealaltă jumătate e pentru marfă. Din anul 1961, pachebotul se află în Yokohama și îndeplinește funcția de muzeu.











Normandie


Proprietar: Compagnie Generale Transatlantique

Lungime: 313,7 m

Numărul maxim de pasageri: 1972

Prima cursă: 1935

A fost incendiat: 1942


Cu „Normandie” s-a început epoca pacheboturilor gigantice. Aceasta a fost o capodoperă inginerească, care era diferit de celelalte nave chiar și la exterior, printr-un design unic. Pacheboturile târzii erau inspirate de „Normandie”, dar niciunul nu a fost la fel de frumos și elegant.













Nieuw Amsterdam


Proprietar: Holland-Amerika Lijn

Lungime: 231,5 m

Numărul maxim de pasageri: 1220

Prima cursă: 1938

Retras și dezasamblat: 1974


„Niew Amsterdam” în comparație cu „Normadie” este mic, dar statutul e același, fiind portdrapelul flotei civile neerlandeze. Pachebotul circul din Țările de Jos la New York, iar denumirea le aducea aminte americanilor de cei care au fondat orașul lor.
















Text de: Cătălin CREȚU

Sursă: Wikimmedia Commons, Delcampe, UBC Library Digital Collections


© BUNGET 2016



Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita