Skip to main content

IA ROMÂNEASCĂ ― SIMBOL NAȚIONAL

Regina Maria, Principesa Ileana, Principesa Maria

Ia românească a fost mereu o sursă de inspirație pentru artiștii din diferite domenii. Ia românească a fost folosită ca simbol național în perioada pre-unire a Țărilor Române, simbol de propagandă națională în epoca lui Carol al II-lea și în perioada regimului antonescian. Ia românească a fost inspirația pictorului francez de avangardă, Henri Matisse. Ia românească inspiră și astăzi creatorii de modă, care le oferă vedetelor occidentale oportunitatea de a purta această operă de artă tradițională.


Această piesă vestimentară a devenit populară în occident încă din perioada avangardei. Acum, însă, putem vedea ia pe copertele revistelor, în magazinele vestimentare, purtată de vedete occidentale care nu au nicio legătură cu România. Acest obiect de artă a devenit la fel de popular ca și porturile indigenilor Americii de Sud, cu motivele acestora. Motivele naționale au devenit foarte mainstream în ultima vreme, exemplu fiind și portul național bielorus și ucrainean. 


Fashion Magazine. New York, 1920

Un rol important l-au avut reginele și principesele românce, care promovau ia atât în interiorul țării, cât și în întreaga lume. Foarte încântată de acest veșmânt a fost regina Elisabeta (Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied) a României, care a mai fost și pictată de americanul George Healy în ie tradițională românească. 


Nu trebuie să uităm nici de măreața interpretă română Maria Tănase, care promova cultura și tradiția românească în întreaga lume. Astfel, în anul 1939, la Expoziția Universală de la New York, cântăreața îmbrăcată în ie românească a interpretat muzică populară tot românească pentru toți cei veniți să vadă pavilionorul Regatului României, care era construit în stil neoromânesc. 


Maria Tănase la New York. 1939

Cât despre francezul Henri Matisse, care pictase celebra operă La Blouse Roumaine, ce poate fi găsită la Muzeul de Artă Modernă din Paris, acesta avut mai multe tablouri unde a reprezentat veșmântul românesc. Anume Henri Matisse l-a inspirat pe Yves Saint Laurent să realizeze în anul 1981 colecția La Blouse Roumaine, dedicată iei românești. În anul 2012, în revista Vogue, interpreta britanică Adele a apărut într-o ie cu broderii negre, specifice regiunii Sibiului, reinterpretată de creatorul de modă Tom Ford.


Astfel, ia românească reinterpretată cunoaște niște renașteri datorită artiștilor occidentali, dar consider că ia cea originală, cu broderii sofisticate, specifice diferitor regiuni ale țării noastre, este ia care trebuie să se renască în România și să devină un adevărat simbol național. 

Maria Bodaproste din Târgu Neamț. Fotografie realizată la sfârșitul anilor 1920 de către Leib Hersovici
© Ana Maria Bogdan


Regina Elisabeta


Smaranda Brăescu




Text de: Cătălin CREȚU

Sursă foto: La Blouse Roumaine


© BUNGET 2016


Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita