FORMAREA NAȚIUNII SPANIOLE

El Tres de Mayo 1808 en Madrid. Execuțiile răzvrătiților. Tablou de Goya

De la sfârșitul secolului al XV-lea spaniolii slujeau regelui spaniol, dar se considerau în primul rând cataloni, castilieni, andaluzieni etc.

La începutul anul 1808 bătrânul rege Carlos al IV-lea permanent negocia cu Napolen și în același timp lupta cu propriul urmaș Fernando. Primăvara francezii au intrat pașnic în Madrid, pentru a-l pune pe tronul Spaniei pe Joseph Bonaparte, fratele lui Napoleon. Oastele spaniole nu înțelegeau ce să facă. Și Carlos al IV-lea, și Fernando se aflau pe teritoriu francez, în Bayonne. Francezii au început să se comporte cu localnicii ca niște invadatori. La 2 mai 1808 populația orașului Madrid a început răscoala.

Răscoala a fost susținută de câteva garnizoane locale și astfel au avut loc lupte de stradă. Comandantul armatei franceze Joachim Murat a fost un militar profesionist și avea generali iscusiți (mai ales Emmanuel Grouchy, care conducea cavaleria, cu experiență în lichidarea răzvrătiților pe teritoriul Franței și Italiei). De aceea răscoala a fost lichidată foarte repede și foarte dur, în pofida faptului că Grouchy scrisese mai târziu: „Bineînțeles că noi suntem vinovați de faptul că această răscoală a apărut”. Orașul din nou a devenit franțuzesc.

El dos de mayo 1808 en Madrid. Tablou de Francisco Goya

Din nefericire pentru francezi, răscoala a avut un mare ecou, iar consecințele au fost grave. În provincie au început să apară junte, care declarau că nu recunosc niciun Bonaparte în dinastia regală a Spaniei. A început lupta înarmată. Napoleon aproape că a învins în această luptă, dar în anul 1809 în Portugalia venise Wellington, care a început să acționeze. Treptat englezii împreună cu spaniolii recucereau peninsula Iberia și, negreșit, în anul 1813 francezii au fost alungați, iar în anul 1814 oastele britanice conduse de Wellington au trecut pe teritoriul Franței și s-au îndreptat spre Paris.

Din punctul de vedere al spaniolilor, reiese că poporul spaniol a rezistat datorită ajutorului britanic. Și aici este vorba anume despre poporul spaniol, fără monarh: Carlos al IV-lea a abdicat și i-a dat coroana lui Joseph Bonaparte, ce venise pe pământul său cu arma în mână, adică, și-a trădat țara. Iată că în anul 1812 în orașul liber Cadiz, spaniolii și-au adoptat prima constituție, fără niciun rege, dar care instaura monarhia constituțională în țară.

Stema Regatului Spaniei (1700-1810)

Text de: Cătălin CREȚU

Sursă: Wikimedia Commons

© BUNGET 2016

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog