Skip to main content

CATEDRALA NOTRE-DAME DIN STRASBOURG


Când am vizitat prima oară orașul Strasbourg, acesta mi s-a părut foarte confortabil, iar contrastele acestuia m-au fascinat mai mult decât cele ale orașului Paris. Pe lângă faptul că sunt germanofil, iar orașul de pe Rin este plin de arhitectură germană din toate perioadele, mi s-a părut că e un oraș într-adevăr construit pentru oameni. Orașul este frumos, are piste ciclabile și e curat. 

Cel mai frumos element al urbei este simbolul acesteia: Catedrala Notre-Dame din Strasbourg. Un lăcaș de cult romano-catolic construit în stil gotic din cărămidă vosgiană. Frumusețea lui este justă, pentru a și consumat multă muncă și resurse. Acest articol scurt este dedicat acestui edificiu.


Cathédrale Notre-Dame de Strasbourg este o catedrală romano-catolică construită în orașul Strasbourg, pe locul unui fost templu roman. Arhitectura lăcalușului e gotic și are înălțimea de 142,11 metri. A fost cel mai înalt edificiu din lume între 1647 și 1874. 

După incendiul din 1176 care a distrus părțile de răsărit ale catedralei, Heinrich Hasenburg, noul episcop din Strasbourg între 1180 și 1190, a decis că construiască o nouă catedrală. Arhitectura inițială era romană. În anul 1220, un arhitect francez care participase la șantierele marelor catedrale gotice în Île-de-France, a venit la Strasbourg cu artizanii săi și a decis să schimbe stilul edificiului. Șantierul a fost deschis foarte mult timp, iar marea parte a arhitecților sunt necunoscuți. 


Clădirea a fost finalizată în anul 1439, deși au mai continuat modificări și construcția unor anexe. Chipul de astăzi l-a atins tocmai în secolul al XIX-lea. Din cauza faptului că al doilea turn nu a fost finalizat, edificiul are o formă asimetrică celebră. Cei mai importanți arhitecți ai catedralei au fost Ulrich von Ensinger (a mai participat și la construcția catedralei din Ulm) și Erwin von Steinbach.


Unul dintre cel mai celebru element al catedralei este ceasul astronomic. Până la acesta era un ceas construit între 1353 și 1574, și, care lucrase până în anul 1789, dar avuse deja funcții astronomice. În anul 1832 a fost construit mecanismul unic care arată orbita Pământului, Lunii și planetelor cunoscute pe atunci (de la Mercur până la Saturn). 


În timpul celui de-Al Treilea Imperiu German, catedrala trebuia să fie finisată (construcția celui de-al doilea turn), însă din cauza războiului, acest lucru nu s-a făcut. Putem doar să ne imaginăm cu ar fi putea arătat catedrala în cazul finalizării. Oricum, chiar și astăzi catedrala este simbolul orașului Strasbourg și se bucură de o popularitate imensă, fiind vizitată de 4 milioane de oameni anual (a doua după cea pariziană).

Vă propun să priviți imaginile de mai jos ca să vă dați seamă cât de minunată e această construcție religioasă citadină. 
























Text de: Cătălin CREȚU

Sursă: Redacția Bunget


© BUNGET 2016



Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita