MITUL CELOR 300 DE SPARTANI

Bătălia de la Termopile. Massimo d'Azeglio. 1823

Probabil, cea mai cunoscută luptă din istoria Greciei Antice este lupta de la Termopile, care a avut loc în anul 480 î.e.n., când conducătorul spartan Leonidas și trei sute de ostași eroic au învins o armată uriașă persană (condusă de Xerxes) și au salvat Grecia de subjugare.
„300 de spartani” și „Termopile” deja de câteva secole reprezint simbolurile rezistenței forțelor superioare ale inamicului. Ultima oară acest scenariu a fost interpretat în blockbuster-ul „300” a lui Zack Snyder (2007).

Însă și Herodot, și istoricul grec Ephoros, de la care am primit informații despre această luptă, descriau această luptă altfel. În primul rând, bătălia a fost pierdută. Grecii au reușit doar să-l rețină puțin pe Xerxes. În anul 480, împăratul persan și aliații săi au reușit să cucerească cea mai mare parte a Elladei, și doar peste o lună, în septembrie anului 480, greci ia-u învins la Salamin, iar peste un an, la Plateea. În al doilea rând, acolo erau nu numai spartani. Luptători au fost trimiși din diferite polisuri: Arcadia, Corint și altele. Astfel, în prima fază a luptei au fost nu trei sute, ci de la cinci la șapte mii de ostași.

Leonidas în Termopile. Jacques-Louis David. 1814

Chiar și după ce, Ephialtes (cetățean al orașului Trachis din Thessalia) le-a arătat persanilor cum să-i înconjoare pe greci, și Leonidas a trimis acasă majoritatea ostașilor, ca să nu moară degeaba, numărul total de luptători oricum era de aproximativ o mie. Hopliții din polisurile beotice au decis să rămână, pentru că armata persană trebuia să treacă prin Beotia. Oricum, probabil că cei din Beotia au acționat rațional și au decis ă moară eroi.

Atunci de ce în închipuirea populară s-a păstrat imaginea celor 300 de spartani, deși istoricii antici descriu amănunțit toți participanții luptei din partea elenicilor. Probabil ar fi din cauza obișnuinței de a memora doar personajele de bază și de a-i uita pe ceilalți. Dar grecii de azi au decis să reîntoarcă dreptatea: lângă monumentul spartanilor (statuia de bronz a lui Leonidas) grecii au instalat în 1997 un monument dedicat celor 700 de thespieni.

Text de: Cătălin CREȚU

Sursă: Matthews R. The Battle of Thermopylae: A Campaign in Context.

© BUNGET 2016

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog