EXECUȚIA EVREILOR ȘI MINUNEA

Descrierea „execuției evreiești” făcută de padoveanul Andrea Gattaro în agenda sa la 24 iunie 1434.

Arderea evreilor în Bavaria într-o gravură din Nürnberg. 1493

În Basel au fost prinși și executați pentru furt doi evrei germani. Aceștia au fost imediat torturați și au recunoscut fărădelegile. După ce li s-a acordat timp pentru pregătirea unei apărări, li s-a recomandat să se convertească la creștinism, ca să nu moară ca niște animale. Până la urma urmei, unul dintre aceștia a trecut la creștinism și a fost botezat. Când a venit timpul pentru execuție, ei au fos duși la primărie, unde, cum era pe atunci, li s-a zis verdictul și a fost luată decizia definitivă de execuție.


Celui creștinizat i s-a tăiat capul, în timp ce evreul iudeu era spânzurat de picior, lângă un câine.



Cel creștinizat a fost târât prin oraș și i s-a tăiat capul, iar cel iudeu a fost spânzurat de picior lângă un câine. Ajungând la locul execuției, creștinul a căzut în genunchi, și în acel moment, când trebuia să i se taie capul, iudeul l-a scuipat în față. Atunci s-a decis să i se ascundă fața și i s-a tăiat capul cu o sabie. După care călăul s-a apucat de celălalt. Spânzurătoarea de formă triunghiulară a fost instalată pe trei stâlpi de piatră. Câțiva infractori deja erau agățați în lanțuri.


Ajuns la scară, evreul a fost din nou întrebat dacă nu vrea să treacă la creștinism, însă acesta a rămas fidel credinței sale. În sfârșit, piciorul său a fost legat cu osfoară și călăul i-a dat drumul la spânzurătoare. După aceasta, călăul a legat un lanț de piciorul evreului. Apoi, un câine a fost spânzurat de labele din spate fiind agățat chiar lângă evreu. Câinele se smulgea și țipa înfricoșător. Evreul i-a chemat în ajutor pe Moise, Avram și Iacob, dar și întregul său popor, în timp ce preotul care stătea alături îi tot spunea să treacă la creștinism. În această poziție, evreul stătea agățat până la ora două după amiază.


Când și-a dat seama că prorocii lui nu-l va ajuta, evreul a început să o cheme pe Fecioara Maria și atunci a avut loc o minune.


Când și-a dat seama că prorocii nu o să-l ajute, evreul s-a adresat Fecioarei Maria. Brusc a avut loc o adevărată minune. Câinele a încetat să-l atace și s-a liniștit. Văzând aceasta, evreul l-a strigat imediat pe preot, spunând că vrea să fie creștin. Implora să fie botezat. Preotul i-a spus că va face totul posibil ca evreul să fie botezat. Însă totodată spunea că botezul nu-l va salva de la moarte. Evreul era de acord să moară, numai să moară creștin.

Orașul Basel într-o gravură din Nürnberg. 1493

Când conducerea orașului a aflat de aceasta, călăul a fost imediat trimis să dea jos câinele. Astfel, evreul rămăsese singur toată noaptea, primind consolare de la preot și ceilalți. Brusc, mâna sa s-a eliberat și a arătat spre cer. Călăul era uimit și dimineața le-a povestit șefilor despre cele văzute. Șefii s-au uimit și ei. Toți locuitorii orașului Basel s-au îndreptat spre spânzurătoare ca să vadă minunea, întrebând cum de s-a întâmplat una ca asta.


Evreul răspunsese, că s-a oferit cu tot cu suflet lui Dumnezeu și, brusc, mâna lui s-a eliberat. Apoi, preotul s-a îndreptat spre delegatul papal și l-a rugat să vorbească cu bürgermeisterul ca acest individ să fie executat imediat, ca să nu mai sufere. Delegatul a trimis o slugă la episcopul din Lübeck, ambasadorul împăratului. Când scrisoarea a ajuns, episcopul a răspuns: „Nu, eu voi face chiar mai mult decât atât. Eu voi folosi toată influența mea, ca acest om să fie cruțat...” Bürgermeisterii au răspuns că vor discuta această propunere. Ei s-au adunat și a discutat mult vreme. În sfârșit, s-a decis ca infractorul să fie iertat, cu condiția ca acesta va părăsi țara în 8 zile. Pe la nouă seara, evreul a fost dat jos de pe spânzurătoare și a fost dus la episcopul din Lübeck.







Text de: Cătălin CREȚU

Sursă: Togoeva O.I. Limbile dreptății medievale, Wikimedia Commons


© BUNGET 2016