CONTELE DRACULA ȘI VLAD ȚEPEȘ

În anul 1897 scriitorul irlandez Bram Stoker a publicat romanul Dracula, unde se vorbea despre cum vine în Anglia din Transilvania nemuritorul vampir aristocrat pentru a căuta noi domenii funciare. Romanul a devenit popular foarte repede și a stat la baza mai multor pelicule cinematografice. în anul 1921 a fost lansat primul film, încă mut, filmat de regizorul maghiar Karoly Lajthay, iar peste un an mai târziu a ieșit Nosferatu de Friedrich Murnau (inițial, Murnau își dorea ecranizarea romanului lui Stoker, dar văduva scriitorului nu i-a permis să o facă și, prin urmare, acesta a schimbat puțin scenariul și numele personajelor, Dracula devenind Orlok). În anul 1931 actorul Bela Lugosi a jucat rolul Dracula în filmul lui Tod Browning creat de Univeral Pictures.

Afișa filmului „Dracula” de Karoly Lajthay. 1921

Suferind mai multe transformări în cultura de masă a secolelor XX-XXI, imaginea monstrului misterios, creat de Stoker, s-a schimbat radical. Acum vampirii teenageri romantizați sunt dispuși să viseze la dragoste până la moarte și vegetarianism. Astfel de imagini absurde se găsesc în blockbustere ca Twilight și Vampire Diaries.


Ori pentru a da scenariului veridicitate, ori din interesul pentru istoria exotică a Europei Orientale, Stoker i-a vampirului numele și câteva detalii biografice de-ale lui Vlad al III-lea Basarab, supranumit Țepeș, domnitor al Țării Românești (1431-1476 sau 1477). Stoker a utilizat numeroase surse istorice legate de Vlad Țepeș, inclusiv legendarele și, negreșit, istoria finală nu prea are legătură cu realitatea istorică, geografică sau etnografică a României medievale.

Valahia. Miniatură din „Cronica de la Nürnberg” de Hartman Schedel. 1493

Vlad al III-lea a fost fiul voievodului Vlad al II, supranuit Drac sau Dracul. Porecla sa vorbea despre apartenența lui la Ordinul Dragonului. Fiii săi Vlad și Radu erau numiți Drăculea. Aceștia din urmă și-au petrecut copilăria la curtea otomană ca deținuți politici ce garantau fidelitatea tatălui lor Porții otomane.

În anul 1447, boieri valahi, susținuți de Ungaria, l-au detronat pe Vlad al II-lea, după care turcii a invadat Valahia și l-au înscăunat pe Vlad al III-lea. După asta, ungurii au invadat Valahia și l-au înscăunat pe vasalul lor Vladislav al II-lea. Vlad al III-lea a fugit, dar peste ceva vreme și-a schimbat poziția și în anul 1456, susținut de Ungaria, s-a întors în Valahia și l-a omorât pe Vladislav al II-lea. Noua domnie a început-o prin adunarea boierilor valahi și învinuirea lor în intrigi și crime împotriva Valahiei. Astfel, domnitorul a tras în țeapă 500 de boieri. După asta Vlad al III-lea a devenit Țepeș.


În anul 1459 a avut o cruciadă împotriva turcilor, liderul căreia era regele Ungariei Mattias Corvinus. Vlad s-a aliat cu Ungaria și a încetat plata taxelor către sultan. După aceasta, domnitorul a trfiumfat în mai multe lupte împotriva turcilor, iar în iarna anului 1462 a trecut Dunărea și a golit toate domeniile turcești începând cu Serbia și terminând cu Marea Neagră. Toți deținuții erau trași în țeapă. Apoi, sultanul Mehmed al II-lea s-a îndreptat personal spre Valahia cu o armată de trei ori mai mare decât cea a lui Țepeș. La marginea drumurilor Valahiei sultanul a văzut deținuți turci în țeapă, iar în noapte de 17 spre 18 iunie 1462 armata lui Vlad al III-lea îmbrăcată în turci a intrat în lagărul otoman și a atacat. Otomanii s-au retras la sud de Dunăre.

Cristos în fața lui Pilat (Vlad Țepeș în calitate de Pilat). 1463

În septembrie anului 1462 Vlad a fost capturat la ordinul regelui maghiar și întemnițat. Conform versiunii oficiale, au fost interceptate scrisorile către sultan, în care domnitorul valah cerea iertare și promitea predare Valahiei și Transilvaniei (care era pe atunci parte a Regatului Ungariei). Majoritate istoricilor consideră că învinuirile au fost falsificate.


Astfel, oficialul istoric al curții maghiare, umanistul Antonio Bofini, scria: „Regele [Mattias Corvinus] a anunțar că se duce în Valahia să-l ajute pe Dracula... dar în drum spre acesta, nu știu de ce și nimănui nu i-a fost clar până la urmă, dânsul l-a capturat pe Dracula în Transilvania, iar pe celălalt Dracula [Radu], pe care turcii l-au înscăunat, dânsul, în pofida tuturor așteptărilor, l-a susținut. Pe primul l-a adus în Buda [capitala maghiară] și l-a pedepsit cu 10 ani de închisoare”. Vlad a stat în închisoare 13 ani, după care a fost reabilitat, a devenit catolic și în anul 1475 Mattias Corvinus la mai înscăunat o dată în Valahia. Puțin mai târziu, Dracula a fost asasinat în mod misterios, iar capul acestuia a fost oferit turcilor la Constantinopol în calitate de trofeu.


În pofida reputației eroice, Țepeș și-a creat o mulțime de dușmani printre care erau și boierii valahi cărora le era mai ușor să plătească taxe turcilor, saxonii transilvăneni sau chiar și Mattias Corvinus, care se afla în conflict cu împăratul Sfântului Imperiu Romano-German și nu vroia să investească sume mari într-un nou război, inutil, dar aprobat de cei de mai sus. Deja în anul 1462 au apărut primele versiuni ale istoriei despre groaznicul tiran Dracula Vodă, unde Dracula apare ca tiran, sadist și sluga diavolului.


Răspândirea acestor zvonuri se datorează regelui maghiar. Astfel, legatul papei, Nikolaj, episcopul Modrușului, a înscris, că Mattias Corvinus povestea cu „patruzeci de mii de oameni de amble sexe și vârste diferite ce aparțineau familiilor rivale, au fost... uciși la ordinul lui [Vlad Țepeș] prin cele mai terifiante torturi”. Tot Nikolaj a scris: „Tiranul acestor oameni [valahilor] se numește Dracul. Același nume îl poartă și diavolul”.

Dracula. Gravură din „Die geschicht dracole waide”. Nürnberg, 1488

Istoriile despre Dracula răspândite de maghiari au devenit populare foarte repede în întreaga lum. În anul 1463, la curtea împăratului roman Friedrich al III-lea, a fost scris poemul „Povestirea nebunului sângeros, supranumit Dracula valahul”. Începând cu secolul al XV-lea în Germania apăreau diferite versiuni ale acestei istorii, iar în anul 1480, diaconul Fiodor Kurițîn, fostul ambasador a lui Ivan al III-lea la curtea lui Corvin, a scris această istorie în limba rusă intitulată „Povestirea lui Dracula-voievod”.


Datorită publicării cărților, istoriile și gravurile ce reprezentau grozăviile voievodului valah au devenit foarte celebre. Imaginea domnitorului sadic devenea din ce în ce mai popular însă pierzând legătura cu personajul istoric. Mai târziu numele Vlad a dispărut și eroul a rămas a fi doar Dracula, iar varianta aceasta folclorică s-a unit cu miticul vampir începând să bea sângele dușmanilor săi.


Asocierea finală a vampirului cu domnitorul valah a avut loc deja în romanul lui Bram Stoker, care l-a dus în panteonul celor mai populari și puternici răufăcători din istorie.






Text de: Cătălin CREȚU

Sursă imagini: Klassik Stiftung Weimar, Narodna galerija Slovensko, Cambridge Digital Library

Sursă documentară: Florescu R. R., McNally R. T. Dracula, Prince of Many Faces: His Life and His Times; 
Andreescu Ș. Vlad Țepeș: între legendă și adevăr istoric.

© BUNGET 2016