Skip to main content

DESPRE CUM RECUNOȘTI O VRĂJITOARE



Cum trebuie să procedeze respectabilii englezi ce doresc să apere societatea de erezie și vrăjitorie, dacă aceștia trăiesc în secolele XVI-XVII.


Priviți mai atent la vecinele voastre. Cineva dintre acestea pot părea suspecte, mai ales dacă locuința acesteia se află la marginea orașului (satului), dacă se ferește de oameni sau dacă cineva din rudele ei dej a avut o reputație de vrăjitoare.

Suspicioasă poate fi nu numai o femeie cu o vârstă înaintată, ci și o femeie tânără. Fiți mai atenți la acele femei care sunt celebre pentru viața lor dezmățată: locuiește cu un bărbat fără ca să fie căsătoriți, e amanta preotului, are o casă publică sau o tavernă, în care se opresc soldații și comercianții.


Începeți urmărirea unei femei suspecte. Urmăriți-o unde se duce de obicei și cu cine comunică. S-ar putea să strângă ierburi și alte plante prin păduri și câmpii. S-ar putea să aibă și niște animale ciudate în casă, hrănindu-i cu sânii sau cu propriul sânge.


Urmăriți ca nu cumva să se ducă oamenii la potențiala vrăjitoare după ajutor. S-ar putea să fie localnicii sau oameni necunoscuți. Discutați cu acești oaspeți și aflați scopul vizitei lor (cele mai suspecte sunt cerințele pentru vindecare la bolile nevindecabile, cerințele de căutarea oamenilor pierduți sau lucrurilor furate, cerințele de a prezice viitorul). Încercați să înțelegeți cât de reușite (nereușite) au fost vizitele oamenilor și care a fost plata pentru serviciul oferit.

Să nu uitați că astfel de contacte sunt folosite de vrăjitoare pentru a atrage noi oameni în secta lor. Iată de ce la întâlnirea lor cu clienții se găsește și un individ sau un animal de prisos care întruchipează diavolul ce promite împlinirea tuturor dorințelor acestora în schimbul sufletului, unei picături de sânge și unei părți din trupul victimei sale.


Încercați să pătrundeți în locuința suspectei. Priviți în jur mai atent: studiați oalele și cuptoarele, deschideți cuferele și urcați-vă în pod. Obiectele care par a fi suspecte, luați-le cu voi și ascundeți-le: în cazul în care va trebui să vă adresați în judecată, aceste obiecte vor fi în calitate de dovezi.


Discutați cu vecinii voștri. Discutați doar cu cei în care aveți încredere și care pot deveni martori în judecată. Întrebați-i dacă au observat ceva straniu în comportamentul persoanei suspecte. Poate că au întâlnit-o noaptea într-un loc ciudat (lângă spânzurătoare, într-o curte străină, la intersecție de drumuri). S-ar putea ca ciudățeniile legate de gospodărie (roadă neașteptată, scăderea productivității vacilor) să fie cauzate de vrăjitorie.


Intrați în contact cu potențiala vrăjitoare. La prima ocazie încercați să o analizați din cap până-n picioare. Dacă se pot observa lucruri ciudate pe corpul acesteia (alunițe, pete pe piele, mușcături sau alte defecte suspecte), să știți că e o dovadă a vrăjitoriei, pentru că astfel sunt decorate slugile diavolului.


Invitați persoana suspectă să se scalde în râu sau în iaz. Vrăjitoarea adevărată va merge cu plăcere, pentru că aceasta nu se îneacă niciodată. Împreună cu aceasta, scăldatul vă va permite să priviți corpul eii mai atent și să detectați simboluri diabolice.


Dacă nu ați reușit să îndepliniți niciunul dintre sfaturile date, atunci puteți să vă adresați în judecată, iar cea din urmă va face totul singură. Instanța judecătorească va trimite spioni și va îndeplini toate procedurile menționate mai sus. Dacă totul se va adeveri, vrăjitoarea va fi trasă la răspundere pentru vrăjitorie și va fi arsă pe rug.





Text de: Cătălin CREȚU

Sursă documentară: Ighina I. F. Vrăjitorie și vrăjitoare în Anglia. Antropologia răului.


© BUNGET 2016




Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita