În constituția maghiară adoptată în anul 2011 se spune că națiunea maghiară „se mândrește... cu sfântul rege Ștefan, care a creat statul maghiar... și l-a făcut parte a Europei creștine” și „ onorează Sfânta coroană, care simbolizează continuitatea constituțională a statalității și unității națiunii”. Coroana menționată este păstrată în clădirea Parlamentului maghiar, iar imaginea ei decorează stema națională. Chiar și lăsând deoparte aparatul arhaic și naționalismul puternic al documentului, rămânem cu întrebări: cum coroana a devenit simbol al republicii parlamentare? Și ce legătură are cu asta regele medieval?
Conform legendei, repetate de nenumărate ori de reprezentanții elitei politice naționaliste, anume cu această coroană a fost încoronat primul conducător creștin al maghiarilor, Ștefan sau Istvan.
 |
| Sfântul Istvan, regele maghiar. Tablou de Lukas Kranch de după 1520. |
Sfântul rege Istvan este cea mai importantă figură din istoriografia maghiară, pentru că pe vremea domniei acestuia (circa 997-1038) triburile păgâne și nomade ale maghiarilor și-au creat statul independent și s-au convertit la creștinism. În anul 1083 Istvan a fost canonizat și acest lucru ne oferă posibilitatea de a vorbi despre sfințenia lui și dinastiei Arpazilor ca fiind aleasă de Dumnezeu. Cea mai multă informație despre viața lui era cunoscută lumii din „Viața sfântului Ștefan”, bestsellerul medieval scris de episcopul Hartvik în anii 1112-1116. Acolo se vorbește despre cum ambasadorul maghiar a adus din Roma, de la papă, coroana și crucea apostolică, simbolic legitimând statalitatea și independența Ungariei. Multă vreme coroana ce se păstrează în clădirea Parlamentului, se considera dovada veridicității acestei istorii și majoritatea maghiarilor continuă să creadă în aceasta. În realitate, această relicvă are altă origine.
Coroana este constituită din două părți, ce ade jos și ce de sus. Partea de jos („coroana grecească”) reprezintă o diademă bizantină decorată, cu inscriății grecești și imagini ale lui Iisus Hristos cu arhanghelii Mihail și Gavriil (în față), patru sfinți (în părți) și împăratul bizantin Mihail al VII-lea Duka, în stânga și-n dreapta căruia se află fiul său Constantin și regelui maghiar Geza I (în spate). Se pare că în anii 1070 Mihail al VII-lea i-a trimis această coroană lui Geza I în calitate de cadou de nuntă. Pe partea de sus („coroana latină”) se găsește imaginea lui Hristos și a patru apostoli, iar inscripțiile sunt în latină. Uniunea cu coroana grecească s-a făcut în secolul al XII-lea. În secolul al XVI-lea în vârful coroane a apărut crucea. Prin urmare, astăzi este evident că această coroană nu are legătură nici u sfântul Ștefan, nici cu papa.
 |
| Vitraliu din bazilica sfântului Ștefan. sec. XIX |
Definiția de „Coroana sfântă a Ungariei” a apărut pentru prima oară în anul 1256, iar legătura cu sfântul Ștefan o face regele Andras în anul 1292, atunci când legitimitate puterii regale trebuia atribuită originii latine. De curând, coronarea cu această coroană a devenit obligatorie pentru a deveni monarh maghiar și, prin urmare, coroana ce fusese simbolul regalității devenise purtătorul acesteia. Din această cauză, Robert de Anjou a fost nevoit să se încoroneze de trei ori: în anii 1301, 1309 și 1310. Primele două ceremonii au avut loc fără coroana sfântă și nobilimea maghiară le recunoștea nelegitime. În anul 1440 regina însărcinată Elizabeta de Luxemburg, cu ajutorul unei slugi, a furat relicva din castelul din Vișegrad, pentru a asigura încoronarea viitorului fiu, Ladislau. Cronicarul italian al lui Mattias Corvinus, Antonio Bonfini, scria că „nici boul, dacă e decorat cu coroana sfântă, trebuie considerat rege sfânt”.
Toate slugile regelui maghiar se numeau slugi ai coroanei regale (fidelis coronae regiae. Către secolul al XIV-lea s-a creat conceptul de „teritorii istorice maghiare” (care inludeau Ungaria de azi și teritorii ale României, Croației, Serbiei, Ucrainei, Slovaciei și Austriei) și acestea se numeau „coroana regatului Ungariei” (corona regni Hungariae). După ce Suleyman Magnificul a ocupat ce mai mare parte a Ungariei, la jurământul ceremonial pe care-l spuneau toți regii maghiari s-a mai adăugat și promisiunea de a „întoarce și încorpora” coroanei pământurile pierdute.
 |
| Împărăteasa Maria Teresia. Fragment din tabloul lui Martin van Meitens. 1742 |
În Timpul Nou, coroana maghiară continua să primească puteri supranaturale. Astfel, în anul 1784, împăratul Sfântului Imperiu Roman și regele Ungariei Iosif al II-lea Habsburg a decis să mute relicva la Viena. Populația a considera că acest lucru a cauzat o mulțime de cataclizme ce cuprinsese Ungaria după: foametea și instabilitatea economică. Prin urmare, în anul 1790, coroana a fost întoarsă la Buda. În secolul al XIX-lea, istoria despre originea papală a coroanei era folosită drept dovadă pentru dreptul maghiarilor la suveranitate, iar regalia medievală s-a transformat în simbol al independenței și integrității teritoriale a Ungariei.
În secolul al XX-lea, istoria descrisă de episcopul Hartvik, a fost pusă la îndoială pentru prima oară și prima jumătate a veacului a trecut cu dispute dintre istoricii care credeau în legenda medievală și istoricii care considerau că în realitate, coroana a fost trimisă lui Ștefan de către împăratul german Otton al III-lea. O importanță deosebită această întrebare a căpătat-o după Marele Război, când Ungaria a pierdut o mare parte din teritoriile sale și la putere a venit regimul autorital a lui Miklos Horthy, care colabora cu Germania nazistă. Coroana încă mai era considerată simbol al națiunii maghiare, statalității și integrității teritoriale, dar dominantă era deja versiunea germană.
După căderea Ungariei horthyste, reprezentații SUA au găsit coroana maghiară ascunsă în Germania ca să o apere de sovietici. Americanii au dus coroana la Fort Knox, unde și a fost studiată deplin pentru prima oară.
Astăzi coroana încă mai este văzută ca fiind simbol al unui întreg complex de idei, care presupun în primul rând integritatea teritorială a Ungariei în granițele existente până la Primul Război Mondial, dar și a conceptului independenței statului maghiar și unitatea națiunii fidele idealurilor istorice. Evident că o astfel de ideologie politică bazată pe mituri național și care legalizează hărțuirea teritorială a țărilor vecine, în Uniunea Europeană, pare a fi arhaică sau chiar înfricoșătoare.
Text de: Cătălin CREȚU
Sursă imagini: Germanisches Nationalmuseum, Narodna galerija Slovensko
Sursă documentară: Péter L. The Holy Crown of Hungary, Visible and Invisible.
Toth E., Szelényi K. Die heilige Krone von Ungarn: Könige und Krönungen.
© BUNGET 2016
Comments
Post a Comment