Skip to main content

CITROЁN DS E O ADEVĂRATĂ ZEIȚĂ



Pe parcursul a 20 de ani acest automobil nu dispărea din reviste și ziare. Automobilul a devenit celebru și în cinematografie. A mai apărut și în filmul „Fantômas se déchaîne”. A salvat președintele Charles de Gaulle în timpul atentatului. E mai greu de scris despre o legendă decât despre o mașină nouă. 


Crearea acestui automobil a început încă pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Din cauza situației din Europa, proiectul a fost înghețat. Nimeni nu și-a pus scopul de a șoca lumea întreagă cu un automobil super modern, însă, acest proiect era ținut în secret. Henri Citroёn și-a dorit crearea unui automobil care să fie econom, cu un design simplu și ușor de întreținut. Nu s-a gândit să reinventeze bicicleta, dar ceea ce-a ieșit a fost cu adevărat revoluționar și a uimit toată industria mondială a automobilelor, dar și societatea. 


Primul DS a apărut pe 5 octombrie 1955 la cel de-al 42-lea salon auto din Paris. Automobilul a fost atât de uimitor, încât nici astăzi nu apărut unul să se compare cu el ca fiind un automobil al viitorului (poate că Tesla ar fi, dar nu prea șochează designul). Evident că trebuie luat în considerare faptul că lumea nu era atât de alintată pe acea vreme când automobilul în masă era Fiat 1400, iar etalonul ce crea standarde mondiale era Mercedes-Benz. Frumoasa franțuzoaică a cucerti inimile a 12 000 de bărbați care au depus cerere pentru cumpărarea DS.




Producția în masă a automobilului a început deja peste o lună după prezentare. Înfățișarea mașinăriei era unică nu numai prin forme, ci și prin parametri tehnologici. Capotul și ușa portbagajului erau din aluminiu, iar acoperișul din plastic. Geamurile fără rame erau și ele frumoase. 

În anul 1958, împreună cu atelierul Chapron, a început producția limuzinelor DS Prestige. Iar la cel de-al 45-lea salon auto din Paris a fost prezentat universalul DS Break (158 km/h). În anul 1960 a apărut DS Cabrio care a fost considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase automobile ale secolului XX. 





În anul 1965 DS a fost modernizat. Motoarele noilor construcției au fost de 1,985 l (DS 19a, apoi DS 20) și 2,175 (DS 21). Restylingul DS din 1967 a schimbat partea frontală, în care s-a montat faruri duble în formă de „ochi de pisică”. Farurile se întorceau concomitent cu roțile, ceea ce 40 de ani în urmă părea ceva mistic. În anul 1972 a fost făcută ultima modernizare a modelului. Atunci a apărut versiunea DS 23 cu motorul de 2,347 l și 115 cai putere.


Printre fanii Citroёn DS se găsesc personalități precum Marc Chagal, Alec Guiness, Brigitte Bardot, regele Norvegiei Olaf al V-lea. Încă o versiune specială a fost creată și pentru papa Ioan al XXIII-lea. Conform unor zvonuri, Iurii Gagarin tot ar fi condus un Citroёn DS 18. 












Text de: Cătălin CREȚU

Sursă imagini: Cars of Paris, Redacția Bunget


© BUNGET 2016


Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita