Skip to main content

MITUL PROFESORULUI ATEU ȘI STUDENTULUI RELIGIOS

A. Einstein


Recent am dat de un articol al unui „cotidian național independent” care prezenta o istorie despre un profesor de filozofie ateu lăsat fără cuvinte de un student religios. O poveste despre credința în Dumnezeu care nu poate explicată de știință și despre negarea evoluției de către adevărații credincioși. Povești din astea sunt o mulțime pe internet și nu mă deranjează conținutul, ci atribuirea rolului de student fizicianului Albert Einstein. 

Articolul (cel puțin versiunea în limba română) aparține publicației mult apreciate de semidocți care poartă denumirea de Expunere și care deseori postează articole halucinante pentru că se poate. Articolul îl puteți citi aici, iar eu vă voi explica succint de ce e o porcărie.

În primul rând această istorie este o legendă urbană care nu a avut loc niciodată. Profesorul ateu este un element comun al numeroaselor legende urbane unde acesta joacă rolul unui necredincios. Eu am și găsit o versiune mai lungă a acestei istorii însă cu aceleași explicații, unde rivalul principal al profesorului ateu este un musulman. Am găsit doar varianta în limba rusă.

În al doilea rând, Albert Einstein a fost panteist și nu teist. Acesta a crezut în zeul panteistic Baruch Spinoza, ci nu într-un Dumnezeu personificat. Cea din urmă credință a criticat-o de mai multe ori. 

Benedict Spinoza

În al treilea rând, evoluția este prezentată tipic: kind of sort of maimuțele au evoluat și știința nu are dovezi. De facto, evoluția este fenomenul prin care o populație de organisme vii își transformă treptat caracterele fizice și comportamentul, pierzând anumite caractere sau dobândind caractere noi, astfel modificându-se specia. Conform teoriei evoluției, specia umană are un strămoș comun cu maimuțele care a evoluat într-o perioadă extem de îndelungată prin adaptare. Ideea e că acest lucru este real și știința o poate demonstra chiar și în privința speciei umane.

Cei ce vor să se scufunde în deconstrucția acestei povești cu tot cu cap pot să citească un longread de la Snopes. Această publicație se ocupă cu distrugerea miturilor care circulă pe internet.





Text de: Cătălin CREȚU

© BUNGET 2016


Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita