Ademenit de recompensa promisă, străiunul și-a scos fluierul și sub melodia acestuia toți șobolanii s-au adunat în rând și l-au urmat pe cântăreț până la râul Weser, unde s-au și înecat.
Magistratul, însă, a decis să nu-și îndeplinească promisiunea și atunci când cântărețul a venit după recompensă, acesta a refuzat să îi o dea. Străinul a dispărut pentru o bucată de timp. După ce orașul se liniștise, muzicianul s-a întors și iarăși a cântat din fluier, însă, de data asta i-a fermacat pe copiii orașului să-l urmeze, iar cei maturi, deasemenea fermecați, nu puteau face nimic. De data aceasta, muzicianul i-a dus pe copii undeva în munți sau chiar sub pământ, astfel făcându-i să dispară pentru totdeauna. Conform legendei, acești copii din Hameln s-au îndreptat spre Transilvnia unde mai târziu au construit șapte cetăți.
Cel mai vechi document în care este menționată plecarea copiilor este manuscrisul de la Lounebourg (1430-1450). Această legendă a devenit cunoscută datorită publicării acesteia în Legende germane (1816) de către Frații Grimm ca Fluierașul Fermecat. Povestea mai apare în poemul lui Goethe (1802, Der Rattenfaenger), în piesa celor de la In Extremo și celor de la Rammstein în piesa Donaukinder. A mai inspirat și alte personalități precum Marina Țvetaeva sau Robert Browning.
Conform legendei, copiii răpiți din Hameln ar fi strămoșii sașilor transilvăneni. Cel mai interesant însă este faptul că data primei etape a colonizării săsești în Transilvania coincide cu data dispariției copiilor din burgul german Hameln.
Puteți să citiți legendele în limba engleză aici, ca să vă asigurați de veridicitatea celor expuse. Aceeași legendă o puteți citi în germană pe pagina oficială a orașului Hameln aici.
În Hameln se mai ține minte despre cele întâmplate și în fiecare duminică din vară se înscenează răpirea copiilor de către cântărețul la fluier. Pe strada unde copiii au fost văzuți ultima dată este interzisă muzica până în prezent.
Text de: Cătălin CREȚU
Sursă foto: Wikipedia
RBT 2015
(c)
Comments
Post a Comment