Skip to main content

PROIECTUL SNOB: ORANIA



În anul 1991, burii au fondat în provincia North Cape autonomia Orania. Aceasta reprezintă un loc de refugiu pentru albii din Republica Sudafricană, unde aceștia sunt apărați de apartheidul negrilor. Colonia reprezintă un cooperativ unde fiecare familie are partea sa. Orania crește cu viteza 10% pe an și este un exemplu pentru un viitor mai bun pentru albii din Africa de Sud.

Afrikanerii sunt urmașii coloniștilor germani, neerlandezi și francezi în sudul Africii. Astăzi în Africa de Sud sunt mai mulți de 3 milioane de afrikaneri. În anul 1994, după căderea regimului apartheidului și venirea la putere a negrilor, afrikanerii au devenit o minoritate fugărită.

În anul 2008, în timpul a celei de-a IX Adunare Generală a ONU, ce avuse loc în Belgia, ei au fost declarați oficial națiune fără țară. 

În decembrie 1990, când era deja clar că vin ultimele zile ale sistemului apartheidului, Carel Boshoff a cumpărat un orășel părăsit în provincia North Cape. În acest orășel mai înainte locuiau constructorii unei mici stații hidroelectrice.

Suprafața teritorieir era 9 km pătrați și inițial era locuită de 200 de oameni. Scopul lor era crearea unui „stat popular” („Volkstaat”) unde afrikanerii și-ar fi păstrat modul de trai și cultura. Orășelul a fost numit Orania. Negrilor sau metișilor intrarea este interzisă.



Conducerea obștinei are loc pe cale democratică. Probelemele importante sunt decise printr-un referendum. Chiar și dreptul de a trăi în obștină este decis de către un consiliu special. În oraș sunt două școli (ambele creștine), un spital, o stațiune radio. Ordinea este făcută de o miliția civilă, formată din membrii obștinei. Comunicarea cu lume din afară este minimă.

Ocupația de bază în Orania este agricultura și meșteșugăritul. Însă în ultimul timp cresc și alte domenii, mai cu seamă turismul (pentru albi). Aici este creat un centru spa și hotel mic. În Orania funcționează propria unitate monetară numită Ora. PIB-ul per capita este de 32 de mii de dolari pe an.

Populația curentă a Oraniei este de 1,5 mii de locuitori și crește în continuare. Aproximativ 10 mii de oameni așteaptă să fie primiți în obștină, însă aceasta nu-i poate primi pe toți din cauza teritoriului mic. Consiliul Oraniei intenționează să extindă obștina cu încă 7 kilometri pătrați pentru a mai primi vreo 2-3 mii de oameni.



Această obștină mai și prezintă succese în domeniul „economiei verzi”. Aici gunoiul este sortat și împărțit, iar prelucrarea acestuia este de 95%. Mai mult de 40% din energia electrică este obținută prin bateriile solare.

Orania a devenit prima comunitate albă din Republica Sudafricană, care a reușit să obțină autonomie. Fosta guvernare a apartheidului a reușit să obțină dreptul constituțional la autodeterminare națională.

Exemplul Oraniei a inspirat oamenii la crearea mai multor comunități de acest gen în Africa de Sud. Numărul lor a crescut și astăzi sunt mai mult de zece. Printre cele mai vestite sunt Morgenson, Kleinfontaine și Balmoral.

Majoritatea membrilor comunității sunt membrii grupului separatist Orangewerkers. Începând cu anul 1990, afikanerii negociază cu guvernul sudafrican pentru crearea unui Volkstaat. Aceste negocieri nu prea au succes, iar conflictele dintre afrikaneri și negri continuă. 



Text de: Cătălin CREȚU
Sursă foto: Фенноскандия (Fennoskandia)

RBT 2015

(c)

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita