PROIECTUL SNOB: CULORILE

Naturalistul englez Richard Waller era cunoscut ca traducător și unul dintre primii redactori ai „Lucrărilor filozofice ale societății regale”, unde a publicat astfel de articole precum „Descrierea structurii naturale ai limbii ciocănitoarei” și „Catalogul culorilor simple și mixte cu specimenul fiecărei culori”. Anume cea din urmă conține schema respectivă. Londra, 1688.

© Richard Waller. «A Catalogue of Simple and Mixt Colours with a Specimen of Each Colour». Philosophical Transactions of the Royal Society of London. Vol. 6 (1686–1687). London, 1688

Imaginația teoretică a lui Paul Klee în culori s-a format cel mai activ atunci când preda la Școala Superioară de Construcții și Construirilor Artistice (Bauhaus) în anii 1922-1931. În primul rând acestea se legau de pictarea cu acuarela, iar la baza lor stătea, pe lângă altele, cartea „Către teoria culorii”, scrisă de Johann Wolfgang Goethe la începutul secolului al XIX-lea și care sublinia șase culori ale curcubeului: roșu, oranj, galben, verde, albastru, violet.

© Paul Klee. «Bildnerische Gestaltungslehre». Zentrum Paul Klee, Bern

Această schemă, publicată în anul 1925 în revista americană „Lumea femeii”, trebuie să ajute la alegerea hainelor în dependență de culoarea părului și pielii. Este specificat că veșmintele roșii subliniază roșețea feței, iar oamenilor cu piele gălbuie li se recomandă să nu poarte deloc haine galbene.

© Woman’s World Magazine, 1925 / Flickr

Cel mai important obiect de interes al naturalistului austriac Johann Ignaz Schiffermueler a fost știința de studiere a fluturilor. Din acest motiv în anul 1772 dânsul a publicat cartea „Încercarea de sistematizare a culorilor”. În această ilustrare, modelul comun este trecerea continuă a culorilor.

© Ignaz Schiffermüller. «Versuch eines Farbensystems». Wien, 1772. Watson Library Special Collections

Text de: Cătălin CREȚU

RBT 2015

(c)

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog