Skip to main content

ARCHITECTURE TIME: OCTAV DOICESCU




Octav Doicescu este cu siguranță unul dintre legendarii arhitecți români, care contribuit la modernizarea arhitecturi românești prin viziuni noi, progresiste. Dânsul a reușit să devină cetățean de onoare al orașului New York în 1939. 

Octav Doicescu, la sfârșitul anilor 30, împreună cu Horia Creangă și Marcel Iancu, scrie o broșură intitulată Către o arhitectură a Bucureștilor. Lucrarea respectivă a fost o încercare de a reprezenta un București modern care păstrează valorile trecutului. Mai și înființează o revistă numită Simetria, redactată de el și o echipă formată din Mac Constantinescu, Titu Evolceanu, Tudor Vianu, G. M. Cantacuzino, Ștefan Constantinescu și Matila Ghyka. Aceasta a fost singura publicație a epocii care punea problema ”Orient - Occident” sau cea a ”Mitocanului Român”. 

Doicescu a proiectat o mulțime de construcții prin toată România:
 Restaurantul Românesc de la Băneasa, în prezent Restaurantul Casa Albă (1930). Casa de odihnă a Societăţii Gaz Electra de la Snagov (1932). Yacht Club Snagov (1933). Fântâna Zodiac din Parcul Carol (1935). Casa Babele (1936). Fântâna Mioriţa de la Şosea (1936). Restaurant în Grădina Botanică (1936). "Luna Bucureştilor 1936" (1936). Lucrează la planurile Halelor Obor, dar după un conflict cu Primăria se retrage şi Arh. Horia Creanga construieşte Oborul. Uzinele IAR. Ministerul Informaţiilor de pe Str. Oneşti (1937). Poşta de pe str. Banu Manta (1938). Ministerul de Interne şi sistematizarea Pieţii Palatului (1938), proiect nerealizat. Parcul Herăstrău ce include cartierul Jianu din faţa parcului Bordei. Cartierul de vile din parcul Jianu (astăzi Primăverii) şi amenajarea Parcului Herăstrău şi Bordei împreună cu inginerul Nicolae Caranfil. Cercul Militar Piteşti (1939). Casa Română de la „World's Fair 1939” de la New-York (1939). Cineromit (1940), proiect nerealizat. Monumentul "Turnul dezrobirii Basarabiei" de la Ghidighici, Chişinău (1942), distrus de sovietici (în 1944). Casa de la Snagov a Regelui Mihai, astăzi distrusă. Uzinele de anvelope Banloc de la Floreşti şi Blocul Banloc - Goodrich, din Calea Victoriei 218, numit şi "Blocul Roşu" (1943-1946). Nautic Club Herăstrău (1945). Blocul din Calea Victoriei colţ cu Calea Griviţei (1946). Cartier de locuinţe în Băneasa pentru personalul Aeroportului; la origine fiecare casă avea altă culoare. Aerogara Băneasa (1947), proiect nerealizat. Bloc de locuinţe pe Ştirbei Vodă colţ cu str Luigi Cazzavillan în faţa Conservatorului de muzică. Opera Română (1953), basoreliefurile sunt opera sculptorului Ion Vlad. În anii 1960-70 face planurile Institutului Politehnic din Bucureşti la care au lucrat Arh. Ştefan Lungu, Perianu, Costin Paetia, Petre Swoboda. Face linogravură pentru coperţi de cărţi de poezie (anii 1925-1930).

Palatul Sportului din Predeal:


Uzinele IAR :



Expoziția Universală de la New York:



Poșta Banu Mantu din București:



Text de: Cătălin CREȚU

RBT 2015

(c)

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita