Skip to main content

PROIECTUL SNOB: MODA AUTOMOBILISTĂ


În a doua jumătate a anilor 1880 inginerul german Carl Benz a vândut primul automobil Motorwagen (cu trei roți de bicicletă, cu motor pe benzină) parizianului Emile Roger și a deschis la Paris filiala firmei sale. Până în anul 1893 au fost fabricate circa 25 de automobile. În paralel cu Benz se deschideau și alte companii care produceau automobile, bazate pe cele mai diferite tehnologii: mașinile erau fabricate masiv sute de întreprinderi în Europa și Statele Unite ale Americii. Cea mai automobilistă țară a ajuns să fie Franța: deja în anul 1903 acolo se producea mai mult de 30 de mii de automobile (aproape jumătate din numărul mondial). După Franța se aflau SUA, Marea Britanie, Germania, Belgia și Italia.





Primele automobile erau deschise, fără acoperișe, geamuri și uși. De aceea oamenilor, care au decis să le conducă, le trebuia niște haine speciale, ce apăra de vânt, praf, murdărie și frig. De obicei se îmbrăcau într-un palton, care era purtat peste haine pe timp călduros, iar cu venirea frigului acesta se schimba pe un palton de piele cu blană sau o manta cu mănuși.






Pentru a apăra capul, bărbații îmbrăcau o pălărie zilnică, chipiu cu căști sau cască de aviator de piele, iar ochii îi apărau ochelarii-conserve construiți astfel încât sticla acestora să nu transpire. Femeile conduceau cu pălării și eșarfe largi asemănătoare cu cele pe care le poartă apicultorii când lucrează la prisacă. Mai mult decât atât, până la apariția în construcția automobilului farurilor electrice, claxonului și portbagajului, șoferul și pasagerii erau nevoiți să-și țină toate bunurile în mâini.






Text de: Cătălin Crețu

RBT 2015

(c)

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita