PROIECTUL SNOB: ÎMPĂRATUL JIMMU

Cioara Iatagarasu și împăratul Jimmu

Datele pe care le avem din scrisurile mitologico-istorice antice niopone, ne permit să numim o dată istorică a urcării pe tronul împărătesc al primului împărat mitic Jimmu, de la care începe dinastia împărătească în Japonia. La 11 februarie, anul 660 î.e.n., Jimmu, urmașul zeiței soarelui Amaterasu, a trecut ceremonia coronării în capitala înființată de el, într-un loc numit Kashihara.

Mausoleul lui Jimmu de la Kashihara

Evident că nu putem vorbi despre vreo statalitate în Japonia acelor vremuri, la fel și despre existența lui Jimmu, ba chiar și despre japonezi nu putem vorbi. Mitul s-a infiltrat în conștiința japonezilor și culturii nipone și a devenit o parte din istorie. În prima jumătate a secolului al XX-lea ziua întronării Jimmu era sărbătoare națională, cu ocazia căreia împăratul participa la rugăciunile pentru bunăstarea țării.

În anul 1940 Japonia sărbătorea 2600 de ani de la fondarea imperiului. Din cauza situației dificile ale politicii externe a fost necesară renunțarea la organizarea Jocurilor Olimpice și Expoziției Internaționale. Simbolul ultimei trebuia să fie arcul lui Jimmu și un șoim de aur ce apăreau în mit:

"Lupta oastea lui Jimmu cu dușmanul, lupta, dar nicidecum nu-l putea învinge. Apoi, dintr-o dată s-a înnorat și a plouat cu grindină. Și a zburat nemaipomenitul șoim de aur, și s-a așezat pe marginea din vârf a arcului suveranului. Șoimul strălucea și lumina, și era precum un fulger. Au văzut dușmanii acest lucru și au ajuns la o confuzie completă și nici putere de a lupta nu mai aveau."

Împăratul Jimmu, 1839-1892

După înfrângerea Japoniei în 1945 în cel de-Al Doilea Război Mondial la Jimmu nu prea se adresează oamenii. Se face foarte rar și atent, pentru că, negreșit, simbolul acestuia este asociat cu militarismul (boala japonezilor).

Text de: Cătălin Crețu

Sursă foto: Wikipedia

RBT 2015

(c)

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog