Skip to main content

ARCHITECTURE TIME: ERICH MENDELSOHN



Arhitectura lui Erich Mendelsohn a fost puternică, fără a fi monumentală. De-a lungul carierei sale, lucrările au evoluat de la clădiri expresioniste sculptate, precum Turnul Einstein la delicatul modernism de apogeu din Columbushaus. Mendelsohn a reuşit să reconcilieze pragmatismul funcţionalismului cu interesul expresionist pentru un timp şi un spaţiu mistic. În mâinile lui Mendelsohn, expresionismul a fost o energie, nu un stil. El a adoptat limbajul modernismului, dar i-a dat o dimensiune a infinitului şi a nedeterminării.

Turnul Einstein, 1919-1924, Potsdam




Unul dintre primele proiecte ale lui Mendelsohn, Turnul Einstein a fost construit ca un observator astronomic. Pentru expresionişti, formele arhitecturale nu trebuiau deduse din precedente istorice sau canoane arhitecturale, ci, după expresia lui Hans Pölzig, "din abisul mistic" al intuiţiei. Totuşi, este greu sp nu compari profilul Turnului Einstein cu cel al unui sfinx. La baza masei verticale a clădirii se află spaţii de lucru pentru cercetători şi laboratoare. Deasupra, scările duc la telescopul observatorului. Mendelsohn ar fi dorit să sculpteze şi să modeleze construcţia din beton armat, dar, din cauza limitărilor tehnologice, întreaga structură a trebuit să fie făcută din cărămidă acoperită cu stuc.

Columbushaus, 1932, Berlin





Columbushaus a fost un exerciţiu cu infinitul - extremităţile structurii rămân nedefinite prin faptul că liniile ei orizontale uşor curbate le urmau pe cele ale uneia dintre cele mai aglomerate intersecţii ale Europei interbelice. Un înveliş subţire se plia în jurul vârfului şi laturilor întregului volum de sticlă, aproape ca pentru a stopa doar pentru o clipă expansiunea clădirii. Faţada putea fi imaginată înconjurând ritmic ansamblul oraşului - un manifest simbolic al modernizării Germaniei.

Magazinul universal Schocken, 1926, Stuttgart





În contrast cu simboluri moderniste precum Bauhaus sau chiar propriul său Turn Einstein, magazinele lui Mendelsohn aveau un caracter urban. Designul lor intenţiona să-i facă pe oameni să asocieze marca cu energia modernă a oraşului. În timpul zilei, sticla faţadei reflecta arhitectura tradiţională adiacentă, dar noaptea, expresiva scară interioară era luminată şi putea fi văzută strălucind printre curbele clădirii. Magazinul lui Mendelsohn părea să curgă, în ciuda naturii sale orizontale, create de spaţiile comerciale şi de liniile ferestrelor. Întreaga clădire pivotează pe secţiunea cilindrică de colţ, ceea ce creează o tensiune diagonală în structura repetitivă.


                                                                               Erich Mendelsohn

                                                  1887, Olsztyn - 1953, San Francisco




Text de: Cătălin Creţu

RBT 2015 (c)


Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita