Skip to main content

MINIMARŢI TALKS: SĂ OMORI AFRICANI NU ESTE O CRIMĂ



Majoritatea oamenilor nu au auzit de el. Dar ar trebui să ştim cu toţii cine a fost el. Trebuie să-l ştim atât de bine, încât atunci când îi vom vedea faţa sau îi vom auzi numele să trezească dispreţ şi să ne apuce greaţa la fel cum e atunci când auzim de Hitler sau de Stalin pentru că acest individ este un criminal care a ucis peste 10 milioane de oameni în Congo.


Numele său este Leopold al II-lea al Belgiei. El a fost "proprietarul" Congo în timpul domniei sale în calitate de monarh constituţional al Belgiei. După mai multe încercări coloniale eşuate din Asia și Africa, s-a stabilit în Congo. El "a cumpărat" şi înrobit poporul său, transformând întreaga țară în propria plantație de sclavi personali. El a deghizat operațiunile sale de afaceri ca eforturi "filantropice" și "științifice" sub steagul Societății Internaționale Africane. El a folosit munca sclavilor pentru a extrage resurse și servicii congoleze. Domnia sa a fost executată prin tabere de muncă, mutilări ale corpului, execuții, tortură, și armata lui privată. 

Cei mai mulți dintre noi nu au auzit despre el la școală. Noi nu auzim despre el în mass-media. Nu e parte a narațiunii larg repetate de opresiune (care include lucruri cum ar fi Holocaustul în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial). Face parte dintr-o lungă istorie de colonialism, imperialism, sclavie și genocid în Africa, care ar intra în contradicție cu construcția socială a narațiunii suprematiei albe în școlile noastre putrezite care nu pot să creeze minţi luminate şi nu au ştiut niciodată cum să o facă. Nu se încadrează perfect într-un curriculum capitalist. Condamnarea deschisă a rasismului în societate este politicos, dar e destul de bine să nu vorbim despre genociduri din Africa comise de monarhi capitalişti europeni. 

Când învăţăm despre Africa, aflăm despre un Egipt caricaturizat, despre epidemia HIV (dar niciodată cauzele sale), despre efectele la nivel de suprafață ale comerțului cu sclavi, și poate că despre Africa de Sud şi apartheidul de acolo. De asemenea, se văd o mulțime de poze cu copii înfometaţi pe reclamele Ministerului Creștin, vedem safari la spectacole de animale, și vedem poze cu deserturi din filme şi clipuri. Dar noi nu învățăm despre Marele Război African sau domnia lui Leopold de teroare din timpul genocidului congolez. Nici nu învăţăm despre ceea ce a făcut în Statele Unite în Irak și Afganistan, ucigând în jur de 5-7 milioane de oameni din bombe, sancțiuni, boli și foame. Numărul de oameni morţi este important, şi nu contează dacă-s afgani, irakieni sau congolezi.

Deci, când ucizi zece milioane de africani, nu eşti numit "Hitler". Numele tău nu vine să simbolizeze întruchiparea vie a răului. Numele tău și imaginea ta nu produce teamă, ură, și durere. Victimele tale nu sunt discutate și numele tău nu este pomenit de rău.

Leopold a fost doar o parte din miile de lucruri care au ajutat să se construiască supremația albă. Un criminal uitat din motive necunoscute. Astfel, europenii care vorbesc despre toleranţă şi egalitate, printre care şi belgienii care încă nu şi-au asumat vina pentru tragedia congoleză, sunt nişte ipocriţi care nu ştiu ce înseamnă rasism şi ce înseamnă genocid. 

Eu sunt alb şi nu-mi este ruşine s-o spun, căci asta-i natura mea şi nu poate fi negată sau ignorată. Eu sunt alb şi sunt european şi îmi este ruşine pentru faptul că astfel de lucruri au fost făcute de semenii mei. Rasismul ideologic şi capitalist este o crimă care continuă să se desfăşoare pe teritoriul ţărilor din Africa şi Asia Mijlocie. Crimele din trecut trebuiesc recunoscute, iar cele de astăzi trebuiesc oprite.


Text de: Cătălin Creţu

RBT 2015 (c)

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita