În timpul celui de-al doilea război mondial, pe unele insule din Melanezia s-a născut un cult interesant – aşa-numitul «cult cargo» (cargo – încărcătură transportată la bordul unei nave), care a apărut la popoarele aborigene, ca urmare a contactului cu "veniţii civilizaţi".
Americanii care au luptat cu japonezii au plasat bazele sale militare în Insulele Pacificului . Ei au construit acolo piste pe care aterizau aeronavele. Uneori, avioanele nu aterizau, ci doar aruncau încărcăturile şi zburau înapoi. Adică din cer cădea marfă.
Locuitorii insulei nu au văzut oameni albi, deci îi priveau cu interes. Mai ales pentru că aveau atât de multe lucruri interesante: brichete, lanterne, cutii frumoase cu gem, cuţite de oţel, haine cu nasturi sclipotori, pantofi, corturi, imagini frumoase cu femei albe, sticle cu apă de foc și așa mai departe. Localnicii au văzut că toate aceste elemente au fost livrate sub formă de marfă din cer. Totul a fost atât de uimitor!
După ce i-au urmărit o vreme, localnicii au descoperit că pentru toate aceste beneficii fabuloase americani nu au lucrau. Ei nu mergeau la vânătoare și nu colectau nuci de cocos. În schimb, ei marcau linii misterioase pe sol, puneau căștile și strigau cuvinte necunoscute. Apoi luminau cerul cu focuri sau reflectoare, fluturau steaguri - şi în cer zburau păsările de fier și le aduceau mărfurile - toate aceste lucruri minunate pe care americanii le dădeau aborigenilor în schimbul nucilor de cocos şi scoicilor. Uneori albii se aranjau în coloane drepte și din anumite motive stăteau în rânduri și strigau diverse cuvinte necunoscute.
Apoi, războiul s-a încheiat, americanii şi-au strâns corturile, şi-au luat rămas bun prietenos și au zburat departe pe păsările lor de fier. Insularii nu mai aveau de unde să ia lanterne, gem, imagini și mai ales apă de foc.
Localnicii nu erau leneşi. Dar, așa cum lucrau, ei nu primeau nici corturi din pânză sau haine frumoase, cu modele sau cutii de carne de vită, sau o sticlă cu o băutură minunată. Acest fapt li se părea insultător și nedrept.
Și apoi se întreabă de ce albilor le cădeau bunuri din cer, iar lor nu? Ce rău fac ei? Ei munceau zi şi noapte săpând grădini - și nu cădea nimic din cer. Poate că pentru toate aceste lucruri minunate trebuie să facă la fel ca albii. Anume - să-şi pună căști și să țipe cuvinte, iar apoi să deseneze benzi, să aprindă focuri și să aștepte. Poate că ritualurile magice și vrăjitoria sunte elementele ce le permiteau albilor să primească aşa daruri. La urma urmei, era destul de evident că toate lucrurile minunate apăreau ca urmare a unor acte magice, iar nimeni nu a văzut vreodată le facă americanii înșiși.
Atunci când câțiva ani mai târziu insula a fost vizitată de un grup de antropologi, s-a descoperit un cult religios complet fără precedent. Peste tot erau nişte stâlpi legaţi de o funie de cânepă. Unii indigeni aranjau poiene în junglă, construiau turnuri de cu antene, fluturând steaguri de rogojini colorate, alţii purtau căști din jumătăţi de nuci de cocos strigând ceva în microfoane de bambus. Iar în poiene erau construite nişte aeronave din paie. Corpurile negricioase ale aborigenilor erau pictate în uniformă militară cu literele USA și ordine. Ei mărşăluiau cu sârguință, ţinând în mâini câte o pușcă împletită.
Avioanele nu veneau, dar localnicii credeau că nu se rugau suficient și continuau să țipe la microfoane de bambus, să aprindă lumini de aterizare și să aștepte zeii, care le vor aduce în sfârşit mărfurile mult aşteptate. Au fost preoți care ştiau mai bine decât alții cum să mărșăluiască în mod corespunzător și îi denunțau violent pe cei care nu îndeplineau corect toate ritualurile. Din cauza acestor "ocupaţii" localnicii nu mai aveau timp să prelucreze cereale, să sape cartofi dulci și să prindă pește. Oamenii de ştiinţă au tras semnalul de alarmă: triburile ar putea muri din foame! Ei au început să ofere asistență umanitară şi localnicii s-au convins în cele din urmă de corectitudinea punctului lor de vedere, pentru că mărfurile minunate în sfârşit a început din nou să cadă din cer!
Adepţii cultului cargo, de obicei, nu ştiu de producție sau comerţ. Cunoştinţele lor despre societatea vestică, ştiinţă şi economie sunt foarte vagi. Ei cred cu tărie în dogma evidentă pentru ei - străinii au avut o legătură specială cu strămoșii lor, care erau singurele fiinţe care ar putea produce astfel de bogăție ce nu pot fi făcute pe Pământ. Deci, trebuie să fie respectate ritualurile, să se roage și să creadă.
Similare între ele, culturile cargo, indiferent de insulele pe care au apărut, sunt departe unele de altele nu numai geografic, ci şi cultural. Antropologii au înregistrat două cazuri separate în Noua Caledonie, patru - în Insulele Solomon, patru - în Fiji, șapte - în Vanuatu, și mai mult de patruzeci - în Noua Guinee. Mai mult decât atât, ele au apărut independente unele de altele. Cele mai multe dintre aceste religii afirmă că în ziua apocalipsei cu "încărcăturile" va veni un oarecare mesia.
Apariţia independentă a unui număr atât de mare de culte independente, dar atât de asemănătoare indică unele caracteristici ale psihicului uman ca un întreg. Urmare oarbă și închinare - esenț acultului cargo - religia proaspătă a timpului nostru.
Multe culturi cargo nu au ajuns nicăieri, dar unele există şi în zilele noastre. De exemplu, cultul lui mesia John Frum de pe insula Tanna.
Text de: Cătălin Creţu
RBT 2015 ©
Comments
Post a Comment