Skip to main content

BAIONETA


Partea I

Era o caraghioasă zi din septembrie. Strada era pustie la fel şi oraşul. Era deja ora nouă, când ieşisem de la Seminarul Teologic. Mă îndreptam spre Bulevardul Unirii, în timp ce mergeam am văzut un individ ce trecea pe lângă mine, se ducea în direcţia opusă. Ţinea în mână o baionetă, arăta sinistru, avea o mutră de muscal pe care creştea o barbă evreiască. Era îmbrăcat într-un sacou negru şi avea în piept o floare pe care nu am mai văzut-o până atunci. Am încercat sa nu-i atrag multă atenţie şi m-am grăbit să trec strada. Peste o oră am ajuns la tramvaiul de pe Bulevardul Unirii unde l-am aşteptat pe Titu. M-am aşezat pe scaun şi am început să citesc nişte poesii de-ale lui Eminovici. Peste cincispce minute a apărut şi Titu, am discutat cu el problemele care frământă Bucuresciul şi situaţia politică din nordul Basarabiei.
   Titu era secretar la curtea regală de la Bucuresci, el îmi spunea toate intenţiile M.S. regelui Ferdinand I pentru rezolvarea problemelor sociale din Basarabia şi Cadrilater. S-a născut în Kolomeea, Regatul Poloniei, Pocuţia istorică, dar era dintr-o familie română şi era un camarad de mare valoare.
   A doua zi dimineaţa am primit o scrisoare de la fratele meu Stanislau. Niciodată nu am avut o relaţie bună cu el, avea idei complet diferite. Astăzi este membru al mişcării fasciste maghiare de la Szeget. Scria că s-a însurat şi în curând va avea copil. Foarte bine că tinde spre o viaţă mai bună. Era un tip indiferent.
   La amiază eram în piaţa centrală a Ieşilor. Citeam ziarul ''Răcnetul Carpaţilor'', uitându-mă atent, am văzut un articol intitulat ''Locotenent al armatei române omorât la Iaşi''. Titlul mi-a trezit interesul. Însă textul era cu mult mai captivant.

   ''Ieri, douăspredzăce septembrie 1926, ăn oraşul Ieşi, pe strada Lăpuşnei douădzăci şi unu, a fost omorit un om. Locotenentul armatei române Klaus Konrad Braun ăn vărstă de treiudzăci şi nouă de ani a fost găsit mort ăn casa sa cu o baionetă ănfiptă ăn ceafă. Martorii spun că e au văzut un indevid bărbos care a fost la victemă pe la oara nouă.''

   El era, eu l-am văzut, am văzut şi baioneta ce o ţinea în mână, ştiam că e ceva neînregulă cu el, ştiam.








Opera ''LITERATURĂ'' de Klaudiu KRETZULESCU
 (c)

Radio Basarabia Tânără 2012


Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita