Francisco Franco a fost la conducerea Spaniei din 1939 până în 1975, adică mult mai mult decât Mussolini, Hitler sau Stalin. Pe parcursul „domniei” sale regimul franchist se transforma treptat din dictatură fascistă în autoritarism tehnocrat. De aceea, arhitectura franchistă pe care o putem compara cu celelalte arhitecturi totalitare îmbină construcțiile anilor 1940-1950. Elementele specifice ale acestei arhitecturi sunt legate de conceptul național-catolicismului, adică cu apelarea la rădăcini cu hegemonia totală a ideologiei catolice. Interesul către național nu se afla în centrul altor arhitecturi totalitare, care subliniau misiunea sa mondială. Arhitectura bisericească nu a fost deloc prezentă în URSS și nu juca niciun rol în Germania. Numai în Italia, ca fiind centrul catolicismului mondial, locul acesteia arhitecturi a fost mai important. Însă nu a fost element central. Mussolini finanța templele moderniste ca fiind parte din proiectele sale cunoscute ca...
The propaganda of art and history